Originally Posted by margott:
|
..Provocarea in filmul asta, asa cum am inteles eu filmul lui Puiu, e tocmai ca personajul face gesturi absolut normale prin care iti induce ideea ca ai in fata ta un om asolut normal. ..
|
pai aia e, personajul e de fapt nebun de la bun inceput. de aceea mi se pare prost construit, neverosimil. ar fi fost intr-adevar o provocare daca naratiunea s-ar fi desfasurat din punctul de vedere al altui personaj, care n-ar fi avut acces la tot ceea ce se intampla cu Viorel. dar povestea se desfasoara din punctul lui de vedere. il vedem in continuu, aproape 3 ore (facand dus, aranjadu-si discurile, umbland prin casa, etc., vorbind cu vecinii sau alte persoane) fara ca vreo fapta sa tradeaze cat de putin vreo anormalitate. nici macar dupa ce impusca primele doua persoane nu-ti dai seama ce e cu el, ai impresia ca o face din vreun interes material sau ceva. iar la sfarsit aflam, prin vorbele respective, ca e nebun. ca in capul lui fuctioneaza altfel de justitie, altfel de morala.
nu era neaparat ca autorul sa ne arate explicit ca e nebun, dar ar fi putut, in loc sa-l dezvolte unilateral, sa insereze niste gesturi sau niste lucruri iesite din comun, mai ciudate, inexplicabile pe moment, dar care ar fi capatat sens la sfarsit cand afli ca e nebun. povestea ar fi fost mai inchegata, personajul mai conturat, as zice eu.