atunci de ce nu l-ai privit din postura barbatilor implicati in viata celor 3 femei? chiar daca nu apar decat f. putin(daca-mi aduc aminte bine doar la Bibi Andersson nu vine nimeni in vizita si doar vb la telefon cu mama ei), noi stim ca ei exista. La filmul asta mi s-a parut ca Bergman nu se opreste doar la povestea celor 3 femei, strict in camera de spital. Stiu ca la un moment dat Eva Dahlbeck ii arata "avantajele" de a avea un copil singura. Imediat am facut paralela cum se implica statul roman si m-am gandit ca poate Bergman a luat in considerare aspectul asta. Sau am extrapolat eu
Nu stiu cand o sa vreau sa-l mai revad, stiu doar ca atunci cand l-am vazut nici nu s-a terminat bine si l-am si sters de pe calculator. Apasarea constanta pe care o simti pe tot parcursul filmului nu o mai simtisem de la Cries and Whispers, dar nu m-am grabit sa-l sterg, ci din contra. Si asta in cdt in care nu am nicio legatura cu subiect, cu exceptia faptului ca sunt femeie. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar reactiona o alta femeie care ar fi direct implicata. In filmul asta Bergman (si aici se vede talentul lui) mi s-a parut mai crud ca de obicei.
3 stele