[Mercutio]

am vazut si eu Aurora in doua reprize. traduc un fragment din articolul despre film aparut in Cahiers du cinema din martie, ca ei le zic mai bine.

"Incapatanarea cineastului demiurg (este in centrul fiecarui plan) de a livra programul sau narativ si conceptual (un discurs in etape, dar care opune spectacularului si empatiei, dezgolirea, intinderea si asteptarea) intareste coerenta unui demers adesea discret virtuos, mai ales in modul aparent calm de a plasa camera alerta in vestibulele apartamentelor, de a observa printre usi si de a reusi sa duca la capat scene numarand pana la o duzina de personaje.
Dar daca fiecare scena, luata individual, probeaza un bun ritm, intregul este departe de a fi la fel de concludent ca marile reusite ale cinemaului romanesc: Moartea Domnului Lazarescu, dar si Politist, adjectiv de Porumboiu, care cu premise destul de apropiate se dovedeau mult mai surprinzatoare. Discursul esueaza in a transcende linearitatea actiunilor si de a produce un adevarat elan narativ. Spre deosebire de Lazarescu, Aurora sufera de o lipsa de contrast si dinamica intre intriga si fundal, incat ansamblul abia accede la dimensiunea tabloului social si moral. De unde impresia unei opere monocromatice, destul de ingrata vizual, zugravind in gri mizantropia si nefacand decat foarte putin apel la o ironie salvatoare, in mod exceptional la sfarsit, cand abnegatia spectatorului se vede recompensata de cateva tuse de umor absurd. "