Cinemagia Forum - View Single Post

Malombra · 22 Mar 2012, 13:31

am văzut alaltăieri primul meu pudovkin- Dezertir. auzisem eu că la jlgodard nu te poţi uita , de fapt poţi, dar nu e aşa suculentă trecerea în revistă, dacă nu ai văzut cam 90% din producţia cinematografică de pînă la el. în fine, îmi dau seama că la godard e fain să te mai uiţi din cînd în cînd pentru ca să desprinzi din discursul lui aparent atît de filmic, strict filmic, elementele de metafilm, să detectezi biografia autoreferenţială a cinemaului acolo unde pare să fie numai ficţiune şi cool chicks with guns. nu că nu e fain jlg şi în lipsa oricăror proptele teoretice, G. face conversaţie la fel de aptă şi cu interiorul, şi cu exteriorul, e atent şi la schelăraia pe care se cocoaţă acrobatic, făcută din vertebrele minuscule ale altor filme, reverent amintite, şi la autonomia propriilor sale filme. nici nu te mai miri de ce bobina aia pe care e pus filmul a fost asemănată cam cu orice se învîrte în jurul său. la godard asemănarea e cu ouroboros, şarpele care îşi inghite coada, prin imaginile care, chiar cu o paternitate situată cîteva decenii în urmă, nu sunt mai niciodată luate cu aceleaşi conotaţii. de ex., la pudovkin e o fată, cu beretă, care strigă în mijlocul străzii numele unui ziar comunist. ziarul vorbeşte pe larg despre revolta muncitorilor de pe şantierul naval. mă rog, ar fi multe des pus despre film, dar ideea e că eu mă gîndesc că de acolo şi-a luat godard fata din breathless, pe seberg, care într-o metropolă mai mult ironică decît militantă vinde new york herald tribune. seberg e studentă la sorbonne (parcă?), universitate burgheză, pact amuzat pe care ailaltă, în filmul lui pudovkin, îl refuză încruntată. acolo zic eu că desprinde godard conotaţia politică, decisivă, a gestului la pudovkin şi îi lasă doar insuportabila uşurătate a unei activităţi făcute dintr-o solidaritate de joacă cu proletariatul, cam cum e şi în La chinoise. - ok e gargară, dar vedeţi filmul.

pe gagica lui pudovkin nu am găsit-o în exerciţiul funcţiunii, am văzut filmul pe u2ub, dar în timpul liber ( de muncă, nu de comunism) arată cam aşa.

nu seamănă cu seberg, dar nu asta era ideea.

LE: par să fie numai ficţiune şi cool chicks, nu pare. o , oana zăvoranu, where art thou?

22 Mar 2012, 13:31	#87
Malombra Guru Join Date: Feb 2012 Location: Guillaume-en-Egypte Posts: 1,473	am văzut alaltăieri primul meu pudovkin- Dezertir. auzisem eu că la jlgodard nu te poţi uita , de fapt poţi, dar nu e aşa suculentă trecerea în revistă, dacă nu ai văzut cam 90% din producţia cinematografică de pînă la el. în fine, îmi dau seama că la godard e fain să te mai uiţi din cînd în cînd pentru ca să desprinzi din discursul lui aparent atît de filmic, strict filmic, elementele de metafilm, să detectezi biografia autoreferenţială a cinemaului acolo unde pare să fie numai ficţiune şi cool chicks with guns. nu că nu e fain jlg şi în lipsa oricăror proptele teoretice, G. face conversaţie la fel de aptă şi cu interiorul, şi cu exteriorul, e atent şi la schelăraia pe care se cocoaţă acrobatic, făcută din vertebrele minuscule ale altor filme, reverent amintite, şi la autonomia propriilor sale filme. nici nu te mai miri de ce bobina aia pe care e pus filmul a fost asemănată cam cu orice se învîrte în jurul său. la godard asemănarea e cu ouroboros, şarpele care îşi inghite coada, prin imaginile care, chiar cu o paternitate situată cîteva decenii în urmă, nu sunt mai niciodată luate cu aceleaşi conotaţii. de ex., la pudovkin e o fată, cu beretă, care strigă în mijlocul străzii numele unui ziar comunist. ziarul vorbeşte pe larg despre revolta muncitorilor de pe şantierul naval. mă rog, ar fi multe des pus despre film, dar ideea e că eu mă gîndesc că de acolo şi-a luat godard fata din breathless, pe seberg, care într-o metropolă mai mult ironică decît militantă vinde new york herald tribune. seberg e studentă la sorbonne (parcă?), universitate burgheză, pact amuzat pe care ailaltă, în filmul lui pudovkin, îl refuză încruntată. acolo zic eu că desprinde godard conotaţia politică, decisivă, a gestului la pudovkin şi îi lasă doar insuportabila uşurătate a unei activităţi făcute dintr-o solidaritate de joacă cu proletariatul, cam cum e şi în La chinoise. - ok e gargară, dar vedeţi filmul. pe gagica lui pudovkin nu am găsit-o în exerciţiul funcţiunii, am văzut filmul pe u2ub, dar în timpul liber ( de muncă, nu de comunism) arată cam aşa. nu seamănă cu seberg, dar nu asta era ideea. LE: par să fie numai ficţiune şi cool chicks, nu pare. o , oana zăvoranu, where art thou? __________________ m Last edited by Malombra : 22 Mar 2012 at 14:36.