Este un film greoi, abstract, abrupt, arid care nu te imbie in nici un fel la legaturi emotive cu personajele sau legaturi ideologice cu critica la adresa sistemului. Personajele sint atit de neconturate, ca de cele mai multe ori prezenta lor este in afara cadrului. Ideile sint expuse sumar, in discutii repetate absurd, vezi scena delegatiei straine. O scena mult lungita, in care se repeta acelasi dialog cu secretara in timp ce camera se invirte in cerc, apoi se tot reia dialogul dintre Toporny si Zatosky cu mici modificari, pentru ca din toata scena sa reiasa o singura idee, ca el, Michael isi cunoaste limitarile si ca a ajuns la un nivel la care nu-i mai e rusine cu originea lui. Ideea asta, odata enuntata, nu ne ajuta insa la nimic, pentru ca nu se va cladi nimic pe ea in continuare. Filmul e atit de sacadat si incoerent, ca singurul dialog pertinent, adica cel pe care tocmai l-am mentionat se termina brusc, cu intrebarea lui Michael, ce aftershave folosesti? Bineinteles ca putem sa intram in jocul despicarii firului in patru si a interpretarii metaforice si-atunci spunem ca filmarile repetative in cerc sint spaima lui creata de evenimentul neasteptat, la nivelul caruia nu se ridica iar intrebarea referitoare la aftershave e o diversiune pentru a masca faptul ca a simtit mirosul familiar al sotiei. Dar mie nu a reusit sa-mi transmita nimic din teama si framintarile personajului din momentul ala. De ce? Pentru ca informatia a fost incompleta. De fapt asta mi-a ramas ca un gust amar, dupa vizionarea filmului, ca este incomplet. Dar nu in sensul in care m-ar tenta sa incerc sa-l deslusesc mai tirziu, din contra. As putea sa mai comentez despre filmarile in care personajele, in special Michael, vorbeste fara sa fie filmat din fata. Prima data a fost ceva inedit si scena micului interogatoriu, condus de colega lui de scoala, prin felul in care a fost filmata, montata, mi-a placut. Apoi a inceput sa devina obositoare tehnica asta, de a lasa intentionat personajul in afara cadrului sau de a filma de la distanta ceva pentru care nu avem nici o explicatie. Exemplu, una din ultimele scene, intre cei doi frati, in care fratele mare tot imbraca si dezbraca un sacou. Pina la urma, orice metafora sau imagine filmata de dragul imaginii, fara a-ti transmite nimic, devine obositoare.
Cind incerc sa dau nota unui film, pun accent destul de mult pe emotii, pe ce imi transmite filmul respectiv. In cazul de fata, desi nu m-a plictisit si nu am simtit nevoia sa-l las balta si sa-l vad peste citeva luni, emotia a fost zero. Nu zic ca e film prost, dar la nivelul meu de intelegere transmite putin. Parca am avut in fata un tablou cifrat la care concentrindu-ma trebuia sa descopar portretul care se ascunde sub linii aleatorii si hieroglife. Eu, spre deosebire, de George Constanza, n-am reusit.
Twinsen, e o scena in care e fericit, cind isi tine al doilea copil in brate
2 stele