|
E absurd, e violent, e comic, e grotesc pe alocuri. Dar are acea taietura de videoclip in slow-motion (cu mult inainte ca videoclipul sa apara) , salba, cercul de non-sequitur-uri, bucati de puzzle pe care regizorul ti le pune in mana si tre sa le asezi singur. M-a tinut ON (si asta caut la un film, NU poveste, NU imagine ci sa ma "vrajeasca", sa ma faca atent la ce are de zis. Daca o face prin poveste ... OK, daca o face prin imagine ... OK, daca prin amandoua sau nici una ...OK). Cum zicea si Windom, am avut flash-uri de Lynch vizionandu-l. Un Lynch avandu-l scenarist pe Bunuel. Tipetele, isteria sunt soundtrack-uri ale avantului spre cele mai inalte culmi ale progresului si dezvoltarii, ale competitiei dezumanizante de a fi mai egal decat cel de langa tine. Camera se ascunde simbolic dupa nuantele de rosu incropit din orice (un amurg de soare, lumina filtrata de lobul unei urechi, soba arzand sapunul facut din grasimea poporului) si danseaza febril, rotund, de la un chip la altul, de la o cadere la alta.
3 stele
|