|
Filmele sunt un hobby destul de nou pentru mine, ma tem ca nu sunt destul de familiarizat cu particularitatile "mijloacelor de exprimare artistica" specifice genului. Asa ca mie o camera bagata sub pat si invartita haotic in timp ce undeva deasupra se desfasoara o conversatie destul de banala nu imi spune decat ca regizorul a cautat unghiuri inedite de a filma. Si asta face aproape tot filmul (la dracu, pe la inceput cred ca am vazut o scena "first person" din perspectiva unei vaci) fara sa imi dea senzatia ca ar avea si CE sa filmeze (sau sa lase in afara cadrului). Binenteles ca tocmai ambiguitatea asta de care pomenea Mercutio permite o gramada de interpretari pretentioase: ca e vorba de individul dezumanizat de dorinta lui de ridicare pe scara sociala (a socialismului, hehe). Pai pt. mine nu e suficient sa vad un barbat care urla la nevasta-sa (dezbracata, nu stiu din ce motiv, dar nu ma plang) pentru a accepta ca e vorba de degradarea individului.
Pana la urma pentru mine singurele parti bune ale filmului au fost cele in care se strecoara cateva ironii la adresa sistemului comunist. Ca de exemplu momentul in care eroul nostru urla (normal) la cea de-a doua nevasta pentru ca aceasta indraznise sa arunce painea poporului in closet.
O stea.
|