[Mercutio]

s-au adus in discutie aici notiunile de forma si continut si tin sa spun cateva lucruri in privinta asta. cineva spunea ca un bun critic trebuie sa stie sa disocieze forma de continut. cand vorbim de film mi se pare mai propriu sa ne referim la poveste si discurs filmic. povestea e aceiasi, fie ca provine dintr-un roman, ca e un scenariu, un sinopsis, ca ti-o spune cineva. pentru mine unul nu are prea mare importanta intr-un film. binenteles ca imi place o poveste buna. dar important, atunci cand judecam un film, cred ca e felul in care e spusa povestea sau discursul filmic, asa cum l-am denumit mai sus. o poveste buna nu face neaparat un film bun, ea poate fi ruinata de un discurs prost. ori exista filme extraordinare in ciuda unui continut narativ redus, tocmai datorita discursului, formei.
ok, deci, in cazul de fata ce avem?
e vorba de istoria unui anume Toporny, "om nou" de tip stalinist, oportunist, ambitios, al carui scop in viata e de a se catara cat mai sus pe scara sociala, indiferent de mijloace. pe mine nu ma intereseaza daca povestea este plauzibila. pentru ca in final e vorba de un film artistic, nu e reportaj, nu e realitate.
ce ma intereseaza e felul in care autorul a ales sa relateze aceasta istorie prin filmul lui. se potriveste, putea s-o faca altfel, reiese de aici ca autorul are anumite covingeri?
in mare, asa cum a remarcat si Windom, gasesc ca discursul filmului e unul caricatural, la limita solemnului. vezi interpretarea aproape teatrala, cu gesturile exagerate, cu tipete. apoi planurile detaliu care deformeaza fizionomiile, zgomotele superaplificate ca la desene animate. in acelasi timp as zice ca exista o aglomeratie de mijloace expresive: miscari de camera, efecte de montaj, metafore vizuale si audio. unele evidente, altele destul de greu de descifrat de la prima vizionare (as putea face o lista intreaga). te intrebi daca toate au o semnificatie. unele mi se par gratuite.
cred ca trebuie tinut cont si de faptul ca e vorba despre un film facut sub un regim comunist, iar una dintre metodele de a trece prin cenzura unele idei subversive, era aceea de le pune laolalta cu altele, intr-un discurs ambiguu si stufos.


nota: ***