[Malombra]

Lol? Poate imi explici unde a exprimat Krolikiewicz o astfel de idee in Dancing Hawk.

Lol? libretul se distribuie la operă . cred că observi acolo, sus, că am spus că s-a impus , adică mie mi s-a impus certitudinea, prin vizionarea filmului, aşa cum tu ai văzut expresia creştinismului în secret sunshine. poate ai văzut varianta uncut, în care regizorul a ieşit la rampă şi şi-a explicat crezul. în acest caz, eu am văzut varianta cut şi mă limitez la ea. mă îndoiesc că e de responsabilitatea regizorului, sau chiar de dreptul lui, de a a-şi da astfel de note. filmul nu e despre formă vs. conţinut, poate doar la nivelul psihicului personajelor, dar pentru mine filmul a fost această certitudine cap-coadă că ralierile la una dintre tabere e, simplu spus, lipsa de talent care zbiară ca să îndepărteze atenţia de la sine.

imaginea nu e garant al profunzimii - vezi tree of life - spleandoarea anonimă a imaginii de stoc. dar dancing hawk cred că e departe de acest demers. îmi plac elementele de absurd la care apelează, ca o oglindă distorsionată care prezintă ordinea pe dos a dezordinii comuniste, în care mizeria e adunată sub preş, în care activiştii se transformă în burghezii pe care i-au persecutat vreo douăj de ani în urmă - de felul porcilor în ferma lui orwell.
ce îmi place poate cel mai mult e faptul că nu apelează, şi avea de unde şi pentru cine, la mecanismul milei. filmul priveşte anomalia terorii şi a prostiei ajunsă sus de la egal la egal, preferă să înneabunească rîzînd decît să se accepte victima circumstanţială a unui regim în care viermii sunt noul model uman. de aceea , de ex., plasez dancing hawk peste katyn al lui wajda. la ce limbaj putea apela filmul în acea perioadă, cînd armonia şi tonul epic fuseseră confiscate de nicolaeştii blocului sovietic, decît la disonaţele şi aberaţiile expresionismului? alţii au ales poate alte mijloace, într-o vreme cînd frumosul neideologic era văzut ca ceva contra-revoluţionar. nu văd cum putea krolikiewicz să facă estetică şi atît într-o vreme cînd orice discurs neangajat politic era de domeniul fantasticului. nu mai ştiu ce mare minte luminată din acele vremuri de renaştere spirituală zicea că nu există apolitici, ci doar reacţionari!
o fi avut dreptate lenin cînd zicea că esteticul trebuie să devină etic, însă trebuia şi să specifice unde se desparte eticul de ideologic.