am mai văzut câteva filme din lista aia până acum, dar știu că la krolikiewicz s-a impus un gând, care nu a durat decât atât cât a durat și filmul, dar a fost inflexibil: cine mai face dezbateri formă vs. conținut e un mediocru, încearcă să mascheze o carență, încearcă să impună drept legitimă o dihotomie inexistentă, artificială. uite un film care triumfă în ambele, un film care e și vertical, și satiric, și violent, și excepțional executat, un film dintr-o bucată.
LE: nu mă refer la tine, Twinsen
, mă refer la dezbaterile despre preponderența uneia sau alteia din chestiile alea într-un film. ei, dh tocmai asta îmi zice: că nu e musai să existe o preponderență, o competiție între cele două, că pot și trebuie să coexiste și altfel decât ca ierarhie. mâine revăd.