Originally Posted by Mercutio:
|
transparenta, in acceptiunea lui Bazin?
|
Nu stiu despre ce vorbesti.
M-am mai gandit la asta si cred ca m-as mai apropia de adevar dac-as zice ca momentele alea in care spatiul e pus in evidenta sunt un fel de vortexuri care-mi transporta constiinta inauntru si o mentine gravitand si orbitand eteric, ubicuu si omnipermeabil in jurul, si prin, obiectul studiat de camera. Imi vine in minte cu un impetus deosebit un moment relevant din 127 Hours in care, Franco, apropiindu-se de locul fatidic prin caninonul aferent, isi lasa mana in spate un pic, isi lipeste palma de unul din pereti si o lasa sa alunece unduinda de-a lungul lui (al peretelui) pret de cateva secunde, camera agatandu-se in acest timp de palma si urmarind-o. Faza asta mi-a dat senzatia ca as fi aeru/eterul dotat cu constiinta dintre palma si perete, de langa, palma, de langa perete, din palma si din perete. (Bine'nteles, nu sunt atat de nebun incat sa sper ca intelege cineva la ce ma refer.
)
PS: Sunt pasibil in cel mai fericit caz de puscarie pe viata ca am uitat sa alatur The Tree of Life (si pe Malick) listei postate in mesajul anterior.
Originally Posted by Malombra:
|
e normal ca orice, dar orice regizor, să aibă o concepție a spațiului, explicită sau nu, că doar cu asta lucrează. cred că dacă mi-ar zice vreun pelicular, fie și de reclame la dero, că nu-i așa, nu l-aș crede.
|
Just.
Originally Posted by White1:
Pai, de-aia ti-am si zis; ma gandeam eu c-o s-apreciezi.
Hai, nu-mi spune ca te-ai bosumflat!