[Federico]

chestia asta cu spațiul e interesantă, dar nuș dacă king.s speech e filmul care m-a făcut să-mi pun probleme de gen.

The Shining (remarcat si de Gorzo sub aspectul asta) si Kubrick in general
The Hurt Locker
Children of Men (planul-secventa din interiorul masinii amuscate in padure)
127 Hours
Michael Mann.
Nu ma simt in stare sa pun in cuvinte ce au in comun filmele astea dar e ceva legat de modul in care sunt filmate; spatiul, ca geometrie si geografie pure, devin niste teme de studiu in sine aici (pt mine). La multe din ele (TKS inclusiv, travlingurile si simetriile geometrice ale incadraturilor un joaca un rol important, dar sunt si exceptii)

eu nu mai iau imaginea drept etalon. sunt atâtea filme frumoase, că și dacă nu-s fan la unul, știu că vine altul, niciodată nu e criză. oricum,

Si eu ma screm sa extrag mai mult dintr-un film decat asta, de multe ori o vad ca pe-o placere vinovata, dar nu ma pot abtine sa nu-mi mut atentia de la chestia asta.

îmi plac mai mult monocromele, nu-mi dispersează așa tare atenția

Asta zicea si Tarkovski, ca culoare e o mare greseala, ca distrage atentia de la ce conteaza. Zicea asta inainte sa inceapa sa shoot-eze film color dupa film color.
Dar oricum, ce tine de parte soft a 'cinematografiei' (lumina, culoare) nu intra in aceeasi oala cu ce am eu in vedere (incadratura si locomotie)

Scuze ca-ti ignor cu atata nonsalanta partea miezoasa a postului dar pe langa faptul ca ai ridicat stacheta cam mult pentru bietele mele orizonturi culturale, ti-am zis, totul pleaca de la faptul ca in cinema exista miscare - atat a obiectivului cat si a subiectelor. In plastica, problematica spatiului exista, of course, dar e mult mult diluata pentru ca receptivitatea mea spatiala lenesa sa mai fie senzibilizata.

acolo mă abțin. la filmul cu nrul 10001 o să mă pronunț.

Vroiam sa zic, la modul absolut... relativ vorbind. Adica din pov-ul meu si in contextul experientei mele - vai, limitate - de pana acum.

@fed

un incentive pro-diva films de la însuși guy maddin:

Insusi Guy Maddin? Trebuia sa sune vun clopotel acum? Imi pare rau, nu-i nimeni acasa.
Nu cred ca mai aveam nevoie de stimulente dar oricum, zice misto tipul. Mai citisem si asta, tot promitator, via imdb:
But Delpeut is crafting a found-object poem here, with a rhapsodic orchestral score and a sure sense of how so much weepy, proto-campy mega-sadness can collect in your head as a statement about its own culture, and also as a palpably beautiful, tragic spectacle despite the odor of antique cheese. But of course, “Diva Dolorosa” is really about cinema itself, and therefore about lost time, and therein lies in deepest and loveliest sorrow.
http://www.ifc.com/fix/2008/04/the-n...ting-star#more

Ca sa citez si eu un clasic al cinematografiei: "despre ce plm e vorba aici?"
Serios acuma, stiu ca e mai greu sa te exprimi intr-un mod clar si concis, sa inteleaga toata lumea, dar voi nici macar nu va straduiti.

White1, stii ceva? Io cre' ca merit un Nobel pt stoicism si abnegatie ca nu ti-am raspund la asta asa cum imi dictau primele impulsuri sa-ti raspund : )