man, pot să vb sincer?
chiar vin cu intenții pașnice.
în primul rînd, nu e așa de rău.
ce mi-ar fi plăcut mie să mai văd.
1. personajul e foarte mult filmat din afară, fără să fie observat de cineva moment de moment. nu e o problemă asta, dar ca să creezi o situație de tensiune, într-o lume în care oameni au rămas puțini, și ăia te vânează, senzația de paranoia, frică, disperare, cred că trebuia mai mult văzut ”cu ochii” urmăritului, trebuia văzut cu ochii lui (se înțelege ce vreau să zic cu asta), căutat cu ochii lui. nu știu cum se numește asta în cinematografie, dar e mai eficient să induci o senzație de urmărire periculoasă cu o cameră care se ițește de după copac și se retrage la loc, ca și cum urmăritul ar fi cel care are această ezitare, această debusolare a potențialei victime. sau când fuge ca să scape. așa, cu o cameră statică , ce îl vede din afară, spectatorul rămâne cu impresia că o zonă de calm, de certitudine, mai este, și că toată povestea cu o situație-limită nu e decât un simulacru și nu implică direct decât participanții la acest joc, spectatorul e lăsat afară, ca un contemplator neutru al experimentului. o să mă gândesc la un film cu care să ilustrez ce vreau să zic. adică mă gândesc că e posibil. marginile cadrului sunt înnegrite, tre să mă mai uit o dată la marc cousins, ca să văd cum se numește asta. dar faptul că imaginea a rămas plată și nu s-a folosit niciodată o imagine concavă sau convexă (isuse, ce terminologie am) a lăsat marginile alea cam fără efect. mi-a plăcut mult prim-planul cu cel lovit în pădure, dar de ce nu ați filmat mai multe astfel de prim-planuri? texturi: mânecă, rucsac, iarbă, bărbia tipului când bea apă, etc., ceva filmat de aproape, de foarte aproape, ceva care să accentueze diversitatea texturilor, chiar în urma unui dezastru, a formei care se revelează doar la un studiu sub lupă.
2. filmul fiind post-apocaliptic, mi s-ar fi părut ok să vină cu o atmosferă mai
eerie. cu asta nu vreau să spun că trebuia pusă o bombă în pădure, ca să arate chiar post-apocaliptic, dar poate secvențele puteau fi mai lente. totuși, s-a întâmplat ceva catastrofal, nu mai sunt aglomerări urbane, omul s-a regăsit în mijlocul mediului lui originar, chiar dacă mai obosit și mai îmbătrânit. dar a regăsit sălbăticia, și cu asta un alt ritm al privirii, al proceselor psihice. adică e mai contemplativ, chiar dacă și alertat de existența unui pericol în zonă. or, filmul numai asta arată: că omul tot ultra-dinamic, neobosit a rămas, tot în priză, chiar dacă mâncarea e mai puțină și suplimentele minerale și vitaminele canci. adică e ok încă să mai vrei să-ți salvezi viața alergând, pitindu-te, dar asta, în noile condiții, te costă ENORM, fizic vorbesc, or asta nu se vede. tipul ăla are un mers dinamic și uniform, parcă e programat. just saying. still peaceful
3. accentul vorbitorilor de rusă e teribil, dar asta nu e așa important.