|
Lolita 9/10
Lolita e o carte mult mai inocentã decât te-ai aştepta pe baza descrierii comune cum cã e povestea unui semi-incest pedofil. Humbert este într-adevãr un pervers de vârstã mijlocie, iar Dolores are 12 ani. Dar nu e nimic obscen în toatã cartea, iar perversitatea lui Humbert este descrisã în mod realist, cu doza necesarã de luciditate privind propria devianţã şi ciudãţeniile propriilor plãceri.
Dacã e sã priveşti de la mare distanţã toatã povestea şi sã-i faci un rezumat: e un roman de cãlãtorie cu un european „copt” şi o americancã adolescentinã care bântuie împreunã de-a lungul Statelor Unite încercând sã scape de un trecut frustrant şi conflictual pentru a-şi gãsi un loc de unde sã nu mai fugã şi care oricum nu prea are şanse sã se materializeze.
Dacã e sã trecem şi peste acest nivel rudimentar alegoric, este o poveste de dragoste neconvenţionalã, originalã şi şocantã.
Insã povestea nu este cel mai important aspect al cãrţii, deşi ea are cea mai puternicã impresie asupra cititorului. Romanul este construit foarte ingenios şi complex, Nabokov ştiind cum sã stãpâneascã o abundenţã de aluzii literare, istorice, de opinii critice la adresa societãţii, culturii, psihanalizei, de sancţionãri ale urâţeniei lumii în care trãim (de la ideile educaţionale pânã la descrierile de moteluri), de jocuri de cuvinte şi un umor subtil. Stilul alterneazã pasajele înflãcãrate, agitate cu unele jucãuşe, amuzante astfel încât dimensiunea eroticã şi violentã a romanului este temperatã de o tentã liricã sau (auto)ironicã privind ipocrizia societãţii, a stereotipurilor şi prejudecãţilor ei.
|