citit acum câteva secunde: One wonders what will the subject of a retrospective be in 30 or 40 years when the whole globe will have been converted to consumer fundamentalism. Now that our visual economy is funded on total exposure and immediate consumption, where are the cultural rejects to be showcased in future retrospectives?
și legătura cu billuță: el reasamblează filme din rămășițe, din ceea ce ar fi, dacă ar fi rămas, din primul film mut din ”restul e tăcere”, din nimic. pelicula aia din light is calling chiar este mâncată de vreme, nu e doar un truc cinematografic. și primele filme poate erau mai idilice, mai rustice, mai naive, mai patetice, dacă e să le privim cu ochii cuiva de la înc. sec. 21. dar naivitatea lor e doar tehnică. la filmele astea, găsite de bill, e prea puțin posibil să te mai uiți, ce le așteaptă e o moarte sigură în tăcerea sinistră a vreunui raft. el ia aceste ”deșeuri” culturale și le resuscitează. el nu mai așteaptă acea retrospectivă viitoare, care în căutarea unor chestii ultra-obscure, inedite, va scoate în sfârșit la lumină și resturile ininteligibile ale unor reverii cinematice de la început de secol 20. e inutil să aștepți ca hazardul timpului să-ți facă dreptate. iar timpul e mai întotdeauna împotriva lucrurilor fragile.