[Malombra]

+ în top

Correspondencia: Jose Luis Guerin & Jonas Mekas

cel mai mult am așteptat-o pe asta. iar dacă am văzut-o , restul sunt opționale. un schimb de scrisori video între cei doi regizori. al doilea este unul dintre capii avangardei americane a anilor 60-70. ciudat, deși îmi plac mai mult filmele lui mekas, aici prestația lui guerin mi se pare categoric superioară, bine scrisă, mai consistentă decât filmele lui propriu-zise. am aflat și de ce filmează mai mult outdoors - pentru că e mai ieftin. era logic, dar dacă te uiți la maniera aia relaxată, de flaneur chic, cu care își inițiază promenadele cinematice, nu te-ai gândi niciodată că întâmpină dificultăți financiare. acesta o fi și motivul lui serra? cînd merg la strasbourg, voi reconstitui neapărat traseul silviei și al amorezului ei necunoscut.
corespondența aceasta sui generis este formată din 9 filmulețe, dintre care al optulea e crispant. nu intru în detalii pentru că aș dramatiza fără rost. chiar bătrân cum e, mekas reține modul acela doar al lui de a filma, de a găsi culorile și personajele, de a filma o pisică sau o stradă inzăpezită ca și cum ar fi un eveniment festiv, dar și intim totodată. tânăr în primele 3 fragmente, bătrân, amar de bătrân în al patrulea.
pentru a completa imaginea distrugerii cimitirelor poloneze de către hitleriști, eu aș cupla filmul cu ”despărțire de matiora” a lui valentin rasputin, căci nici comuniștii nu au fost băieți mai faini nici în privința morților, nici a viilor.

edit:
am uitat. la sfârșit , o secvență de suspans mut filmată cu furnici. cred că cea mai emoționantă metaforă despre cum au reacționat japonezii anul trecut, după fukushima.