|
Abendland de Fred Kelemen, 1999
rămâne cu tine, numai ca să te întrebi, adoua zi, când te scoli la 6.30 ca să mergi la lucru - de ce naiba mă uit eu la filme? kelemen își face treabă acolo unde puțini se aventurează fără echipament de protecție sau iluzii de glamorizare - în cea mai insalubră moral viață de noapte, fără împușcături sau violuri vizibile, mai mult letargică, promiscuă prin indiferență și omisiune vizuală. în infernul pasiv-parșiv, clocotind ca un cazan la foc mic, se fac auzite lecții din tarkovski și blazarea din tarr. și muzica aia fado, atât de vâscoasă și atât de puțin melodramatică, bătând cu pumnii în niște urechi ce par definitiv zăvorâte..
|