|
Sigur ar trebui să fie pe 2012, doar nu te poate dezamăgi retroactiv.
Dar dacă tot ai scris aici, răspund tot aici.
Și eu așteptam altceva și aș putea zice că sunt ușor dezamăgit, dar tot e un film excepțional.
Legat de momentele care după tine „în mod normal trebuiau să fie serioase” eu zic că n-a fost niciun umor involuntar. Știa Payne exact ce vroia de la film, iar acest umor involuntar cred că e o reacție de-a ta. Până la urmă e o poveste și fiecare reacționează diferit la ea.
Îmi aduc aminte de un episod din Mary Tyler Moore Show, și anume Chuckles Bites the Dust și reacția celor din serial la moartea unui coleg de-al lor: râsete necontrolate. E un episod de excepție și ăla și oarecum explică aceste reacții necontrolate.
Câteodată unele situații pot să-ți provoace reacții la care nu te-ai fi așteptat, reacții incomode sau plăcute. Și acest film abundă de așa ceva, te pune într-o grămadă de situații neașteptate. Dacă vrei să-ți provoace neapărat unele reacții atunci da e o dezamăgire. În schimb mie mi s-a părut un film îndrăzneț care vrea să adreseze probleme reale, umane. Ce a ieșit depinde de privitor, uneori e amuzant, uneori e trist, dar pe toată durata lui e captivant și fascinant.
|