|
dupa o lunga pauza de vizionat filme, intamplarea a facut ca intr-un anume context sa ma asez in fata ecranului pentru "Copie conforme".nici nu mai tin minte daca era pe lista din turneu, oricum, Kiarostami este un regizor care merita analizat, vazut si paravazut. nu degeaba a ajuns si in finala..
curiozitatea a plecat de la dorinta de a o vedea pe Binoche, intr-unul din ultimele sale roluri si pot spune cu mana pe inima ca naturaletea cu care aceasta actrita abordeaza partituri interpretative de o asemenea dificultate este de-a dreptul admirabila. scenariul simplu, dar original (!), ca sa fie in ton cu tema, ne aduce in prim plan scene unde dialogul fin- intelectualist (aici stilul francezilor nu se dezminte), ne sugereaza vag, un posibil Rohmer mai modern,dar nu este..
totul se impleteste armonios, relatia fictiva si apoi cea "reala" dintre cei doi protagonisti,un englez si o frantuzoaica, care, in timpul plimbarii prin incantatorul decor natural al Toscanei, incearca, fiecare in felul sau, sa demostreze ca originalul este mai valoros decat o copie si invers. pretextul intalnirii dintre cei doi devine o interesanta dizertatie despre viata, legaturi umane care se nasc firesc si emotii care ne coplesesc de fiecare data cand ceva ne aminteste de trecut. este o mare placere sa urmaresti acest film si in acelasi timp o provocare. poate ca si copiile au sarmul lor si cred, de ce nu, ca ele pot intrece in unele cazuri, originalul.
|