|
In 1946 un englez in varsta de 43 de ani, pe nume Eric Blair, inchiria o casa la marginea lumii- o casa in care sa-si astepte moartea. Se afla in extremitatea nordica a insulei scotiene Jura, la capatul unui drum amarat, inaccesibil cu masina, fara telefon sau curent electric. Magazinul cel mai apropiat, singurul de pe insula, se afla la vreo 50 de kilometri spre sud. Blair avea motivele lui pentru care isi dorea izolarea de lume. Extrem de indurereat de moartea recenta a sotiei sale, suferea de tuberculoza si stia ca in curand avea sa incepe sa scuipe sange. Tara sa isi revenea cu greu dupa pierderile suferite pentru castigarea unei victorii ce nu-i adusese nici siguranta, nici prosperitate, nici macar asigurarea ca libertatea va dura. Europa se impartea in doua tabere ostile si toata lumea parea hotarata sa o urmeze. Era clar ca, data fiind posibilitatea folosirii bombelor atomice, orice alt razboi putea sa insemne sfarsitul lumii. Iar el trebuia sa isi termine romanul.
Scris in asemenea conditii, e clar ca 1984 putea sa fie orice, numai un roman optimist nu. Descriere amanuntita a unui regim totalitarist care s-a raspandit in intreaga lume, 1984 este una din cele mai intunecate romane care mi-au trecut prin mana. Orice forma de libertate este anihilata, ganditul este o crima ingrozitoare iar dragostea, atata timp cat nu este indreptata inspre Fratele cel Mare, este si ea interzisa. O parte consistenta din roman (cam o treime) este dedicata procedeelor de reeducare care ii sunt aplicate eroului razvratit (Winston Smith) in beciurile Ministerului Iubirii. Aceasta este una din cele mai perverse idei ale romanului: Partidul nu isi ucide adversarii decat dupa ce ii converteste la crezul sau. Victoria asupra individului este totala.
In anul 1984 Michael Radford ecranizeaza romanul lui Orwell. O ecranizare foarte corecta, in sensul ca principala grija a lui Radford a fost sa redea cat mai fidel viziunea lui Orwell, fara sa aduca nimic nou. Binenteles, filmul nu are nici pe departe forta romanului, si ii poate multumi doar pe cei care vor sa vada 1984 transpus in imagini.
In schimb Terry Gilliam isi propune ceva mult mai intersant: sa ofere o imagine a societatii occidentale, evidentiind cateva asemanari dintre aceasta si cea imaginata de Orwell dar insistand asupra propriilor ei pacate: birocratia excesiva, coruptia, ineficienta/incompetenta sistemului, opresiunea mascata, sterilitatea relatiilor dintre oameni.Si face acest lucru combinand excelent umorul absurd a la Monthy Python cu lumea intunecata specifica distopiilor.
Una din cele mai interesante asemanari dintre roman si filmul lui Gilliam are in vedere incredibila puterea de manipulare a cuvintelor. In roman acest subiect este tratat pe larg, Partidul se pregateste sa introduca un nou limbaj, "nouvorba", un limbaj simplu si eficient, cu cat mai putine cuvinte, si care sa elimine o serie de concepte "neortodoxe". In filmul lui Gilliam se petrece ceva asemanator, cel putin la nivelul functionarilor pentru care nu exista tortura ci doar "proceduri de recuperare a informatiei". Si la fel cum in 1984 oamenii nu erau ucisi, ci evaporati, in Brazil Archibald Tuttle nu este mort ci "adormit, sters, neoperativ, indepartat, finalizat".
Ma opresc aici deocamdata. Sper ca discutia despre film sa se reia din simplul motiv ca Brazil e unul din filmele mele preferate, si as vrea sa vad si parerile altor useri de aici despre el.
|