[varu]

Am vazut trei filme ale lui Nanni Moretti in ianuarie:

Habemus papam
Un film ciudat, daca nu chiar un pic ireverentios. Multe scene frumoase, dar puse cap la cap totalul iese mediocru. Scene cu Papa la psihiatru, Papa in palton englezesc plimbandu-se fara noima pe strazile Romei si luptandu-se cu depresia, cardinali balanganindu-se pe slagare pop in salile Vaticanului sau jucand volei in curtea Vaticanului. Un fel prozaic si desacralizant de a prezenta Vaticanul venind din partea unui ateist. Si ei in fond sunt oameni, asta-i mesajul. Emotionanta figura bonoma a lui Michel Piccoli in probabil ultimul lui rol pe ecran.
7/10

Caro diario
Mi-a placut mult de tot. Trei povestiri fara legatura intre ele lipite sub forma unui jurnal de autor, mustind de (auto)ironie fina si o anumita melancolie si omagiu pentru locuri si filme dragi autorului: cartierele limitrofe si neturistice ale Romei, insulele vulcanice ale Siciliei, cinemaul italian alb-negru etc.
Ultima treime e de un haz nebun, pe tema "medicina si ipohondrie"
9/10

Il caimano
In filmul asta Moretti reuseste performanta sa uneasca doua genuri fara nimic comun intre ele: melodrama si satira politica. Film facut cu scopul de a-l desfiinta pe Berlusconi prezentat intr-o carcasa de drama de familie. Asezonat cu o poveste din lumea interna a facerii filmului, chestii de insider si prilej de aparitii actoricesti surprinzator-delicioase: Michele-Placido-Comissario-Corrado-Cattani pe post de batran libidinos si maimutarindu-l pe Berlusconi sau regizorul Paolo Sorrentino aici actor, tras sangeros in teapa la propriu in primele doua minute ale filmului.
8/10