|
Dan Lungu -In iad toate becurile sunt arse 10/10
De mult nu am mai citit o carte atât de antrenantã la nivel verbal. E o vitaminã efervescentã de argou şi combinaţii inedite („soarele ca o farfurie murdarã de ou”).
In faimosul Botoşima (!) Victor, pe culmile disperãrii inutilitãţii exitenţiale, încearcã sã îşi revinã din nenumãratele morţi succesive dintr-o viaţã în care înaintarea în vârstã echivaleazã cu impostura tot mai accentuatã şi îşi hrãneşte dâra de plãcere de a trãi din amintirile unei adolescenţe cu o gaşcã mai mult decât savuroasã. Cu cât întoarcerile în trecut sunt mai amuzante şi mai pline de viaţã, cu atât prezentul e mai searbãd şi mai sufocant. Dar ceea ce susţine toatã cartea este limbajul colorat care transmite atât bucuria bãieţilor de a descoperi sexul, bãutura, nepãsarea etc., cât şi amãrãciunea şi lehamitea unei maturitãţi cu nostalgii adolescentine.
Dupã cum a spus frumos chiar autorul: nu poţi face literaturã despre nişte inşi supãraţi rãu de tot pe lume folosind expresii de pension.
|