[zeno.marin]

Urata poveste a unei fete frumoase. Cam asa s-ar sintetiza tot filmul, regizat de Polanski (Rajmund Roman Thierry Liebling) si acum sa ma gandesc la un epitet... Ah. Cred ca ar fi... ingenios.

Cu toate ca am anumite rezerve in privinta scenelor de pe holul intunecat, impresia vag bolnavicioasa ramane destul de accentuata, pentru ca asistam pana la urma la declinul psihic abrupt al unei fiinte, a carei reprezentare nu sunt sigur ca a fost cea mai nimerita, dar nici tocmai rea, gratie admirabilei Deneuve. Admirabila prin gratia fizicului sa zicem, pentru ca rolul ei - si imi permit sa raman la impresia aceasta - nu a fost deosebit de greu, mai ales tinand cont ca a fost pastorit cum se cuvine de Polanski.

Cat despre morbidul dementei, ei bine exact aceasta motivul pentru care filmul e interesant. Contrastul intre relantiul tacut al filmului, frumusetea imaculata a actritei si trauma abuzului (care degenereaza in repulsie si crima) face de fapt "deliciul filmului". Caci altfel, povestile normale "pentru linistea noastra" sunt o risipa de timp si nu starnesc reactii sau sentimente de vreun fel. Sau ba da, de plictiseala...