Daca as fi apucat sa vad Close-up as fi vrut sa votez si eu. Dintre cele 2 vazute, desi Chungking Express e foarte frumos vizual si emotional as fi votat cu Vera Drake. In afara de redarea atmosferei de epoca mi se pare si el foarte sensibil, numai ca o sensibilitate exprimata cu mai multa maturitate. In nici un caz melodramatic. Ce mi-a placut in mod deosebit e transformarea Verei, care e realizata nu numai prin talentul actritei dar si a imaginii. In prima parte a filmului fata ii e filmata tot timpul luminoasa, chiar daca imaginile sint intunecoase, emana lumina fata ei, ca o sfinta
. Apoi prim planurile in care ea isi manifesta in acelasi timp nedumerirea, rusinea fortata de imprejurare, supararea ca e nevoita sa-si paraseasca familia sint iarasi extrem de expresive. Un ultim argument pentru Vera, efortul colectiv sau felul in care toti actorii si scenele sint nemaipomenit de unitare, modelate ca o masa uniforma. Desi Vera e personaj principal nu iti sare in ochi, pentru ca iti arata drumurile ei zilnice cu detasare, indeletnicirile ei obisnuite. Nici macar suferinta ei nu e facuta sa-ti sara in ochi, pentru ca e distribuita oarecum intre toate personajele. Un efort asemanator am mai vazut la recentul A separation. Un mai vechi film al lui Chabrol, facut oarecum in aceeasi perioada, relativ acelasi subiect, pune accentul pe cu totul altceva, pe societate in general. La Mike Leigh, ca intotdeauna accentul e pus pe ceea ce ne e aproape, relatiile apropiate.
Sa nu uit
scena preferata din Vera Drake este la sectia de politie, cind politistul il aduce pe sot ca sa-i spuna ea de ce e acuzata. Felul in care e filmata apropierea capetelor (care de fapt nu se ating, trec unul pe linga altul) si apoi departarea mi-a placut cel mai mult.