Close-Up
Bleah. Nu m-a dat pe spate deloc.
Courtroom drama filmata in stil ciné-vérité, fals documentaristic, cu un subiect ce se poate rezuma intr-o fraza scurta, cu un personaj principal ce mi-a fost de-a lungul intregului film profund antipatic, un fel de semidoct rupt in coate care ajunge la parnaie pentru falsa identitate si balmajeste in sala de judecata clisee despre arta si viata (usor manipulator mi s-a parut mie, desi regizorul vrea sa empatizam sincer cu el), pentru care se roaga maica-sa sa fie iertat ca un copil mic ce a facut o boacana si - guess what? - e iertat.
Multe scene cu prim-plan, mi-a amintit de Faces-ul lui Casavettes din turneu (ala da, e o capodopera, un film incomparabil mai bun pe scara mea de valori), dar acolo prim-planul avea rol de sondare a nevrozei, de a zgarma cu lopata niste suflete erodate. Aici desi si-a dorit autorul sa surprinda emotie si dramatismul povestii, povestea fiind plata si decurgand previzibil de la A la Z, nu prea m-a impresionat.
Adica eu consider filmul asta mai mult un exercitiu stilistic decat unul de substanta, mingicariille alea regizorale si melanjul de stiluri de filmare ar trebui sa potenteze o poveste, un material dramatic extraordinar de bun. Care nu prea e. Atunci cand vezi Doamne se strica microfonul si cade sunetul pe strada, dupa ce se sfarseste procesul, mi s-a parut o gaselnita jenanta.
Nu inteleg de ce acest film e considerat o capodopera (dintre filmele lui e plasat cel mai sus in acel top 1000 si e considerat cel mai bun al lui), cei dinaintea mea care au scris asta ar putea sa argumenteze mai pe larg.
Mie iranianul Nader si Simin mi s-a parut net superior iranianului Close-up al lui Kiarostami. O poveste mai interesanta, mai complexa, scenariu mult mai bun, tensiune dramatica inabusitoare, personaje mai multe, conturate mai bine, cred ca orice personaj din cele doua cupluri de acolo e redat mai bine decat coate-goale-le lui Kiarostami.
Am vazut pana acum 3 filme ale acestui regizor: Certified copy care mi-a placut foarte mult, gratios si elevat, dar este un Kiarostami atipic, exceptia de la regula, parca singurul lui film neiranian si doua filme facute de el in Iran (Ten si Close-up din turneu), ambele dezamagitoare. Ceea ce ma duce la concluzia ca nu sunt mare fan al acestui regizor. Nu ma port dupa vantul lui Kiarostami (sic!) si eu nu l-as vrea in finala.
Bag si doua trivia off-topic:
1.Martin Scorsese a declarat public acum cativa ani ca il considera pe Kiarostami cel mai mare cineast in viata.
2.Urmatorul film al lui Kiarostami, programat pentru anul asta, va fi unul facut in Japonia cu japonezi:
http://www.ioncinema.com/news/id/6993
Sa il anunte cineva pe Twinsen, ca el e al mai mare degustator de japonezarii de pe forumul asta.
Later edit
Nu imi schimba cu nimic impresia generala lasata de film, dar e corect s-o precizez pentru ca nu am stiut-o in momentul vizionarii:
Scenele din proces nu sunt fictiune, chiar au fost luate din sala de judecata dintr-un proces real. Scenele de flashback ce au dus la proces sunt fictionalizate, adica rescrise de Kiarostami cu ajutorul protagonistilor si jucate de oamenii reali ce au luat parte la proces.
N-am stiut asta cand am privit filmul, am citit dupa aia.