[MinRep]

(Prefata: Sunt meciuri foarte misto in semifinale... Nu ar fi rau daca ar participa mai multa lume, macar acum la sfarsit)


Din punctul meu de vedere, Vera Drake cade din start. Nu ca ar fi un film rau, dar nu are multe care sa il ridice deasupra a ceea ce Leigh face de obicei. Si oricum, are punctele sale foarte tari. Am sa obosesc daca il mai laud mult pe Dick Pope, dar cred ca o sa fie ultima data cand o sa fac acest lucru. Dar "Vera Drake" arata senzational. Efectiv te simti transportat in mizeria anilor '50. Nu cred ca mai are rost sa ii laud pe Staunton, Marsan, Manville, Hawkins & co., oameni de baza ai lui Leigh.

Problemele incep in momentul in care trebuie sa aleg intre Chungking Express si Close-Up. Fiindca pentru mine, ambele filmele sunt chintesenta operei autorilor respectivi (cel putin intr-o anumita etapa a carierei lor). In plus, am impresia ca cei mai multi oameni, cand se gandesc la Wong Kar-Wai, le vine intai in minte "Chungking Express", iar daca se gandesc la Kiarostami - "Close-Up". In ceea ce ma priveste, imi amintesc socul pe care l-a reprezentat "Chungking" pentru mine, cu cele doua parti ale sale complet disociate una de celalata si "California Dreamin'" ruland aproape in a loop in ultimele 45 de minute. "Close-Up", pe de alta parte, l-am vazut ceva mai recent, dar dupa ce vazusem cateva Kiarostami. Socul nu a fost la fel de mare, dar mi-a lasat mult mai multe teme de gandire. Ca de obicei la Kiarostami, granitele dintre realitate, fictiune si reconstituire in stil documentar se sterg pe parcursul filmului. Iar ce obtinem in final este un cadru de o sinceritate frapanta, cu doua efecte: 1. o pauza de gandire, care dureaza mai mult decat genericul de final; 2. dorinta imediata de a revedea filmul. Incep sa suspectez din ce in ce mai tare ca acest "Close-Up" este o capodopera.


Vot: Kiarostami (desi mi-ar fi placut sa il imping pe Wong Kar-Wai inspre finala pe care i-am prezis-o)