[anaemona]

Federico, citeva posibilitati:

1. Sintem superficiali. Superficialitatea a devenit un mod de viata, chiar si in rindul relatiilor apropiate, nu intru in discutii de genul, doar arunc sopirla. Oricum, nu vreau sa zic ca a fi superficial e neaparat ceva rau, vreau sa zic ca asa sintem toti intr-o mai mica sau mai mare masura.
2. Creierul de maimuta. Sarim de la un gind la altul, avem nevoie de noutate, vechiul e obositor, ne stoarce, noul ne da energie, iluzorie, orisicit, ne trece de noapte.
3. Autorii, nu in ultimul rind. Primele lor opere sint de obicei ermetice, personale, necesita mult chin emotional si intelectual din partea noastra sa-i intelegem. Pe masura ce s-au vazut acceptati ca autori devin si ei mai deschisi, descopera publicul si fac un compromis: publicul le-a daruit ceva, daruiesc si ei la rindul lor, filme mai accesibile. Daca ti se intimpla sa vezi un film mai nou al cui vreti voi, WA, apoi vezi Sleeper (nici nu mi-l amintesc si n-am idee daca e bun de comparatie, dar asta e, sa zicem), zici "huooooooooa, ce-i cu asta? ce vrea de la mine?" si uite-asa te intorci sa urmaresti activitatea lui viitoare si nu pe cea trecuta.
4. Ah, mai e si ideea asta ca sintem muritori si ca gindul la viitor e ca o supapa de salvare, ne inalta, pe cind gindul la trecut ne trage in jos. Eu n-o impartasesc, ideea, dar am zis s-o zic daca s-a vrut scoasa la plimbare.