[anaemona]

Chamb, mi-a placut foarte mult cum ai scris despre film, nu cred ca se poate mai frumos si in acelasi timp atit de simplu, fara artificii de stil si analize sofisticate.

Sint absolut sigura ca e cel mai bun film al anului 2011, din punctul meu de vedere, orice altceva n-am vazut si o sa vad in viitor. Nu se poate spune ca doar scenariul e cel care urca filmul, pentru ca scenariul singur, fara jocul absolut impecabil al tuturor actorilor nu ar fi facut nimic. M-au impresionat in mod deosebit fetita mica, desi nu am nimic sa-i reprosez lui Termeh, fata regizorului, si batrinul. Din pacate am vazut astfel de bolnavi si nu cred ca a te pune in locul lor e usor. Cred ca rolul lui Nicholson in Zbor deasupra unui cuib de cuci a fost mai usor.

Dupa cum a vazut gionloc filmul imi dau seama ca un astfel de film, care iti da atitea subiecte de reflectat si intr-un mod atit de direct, fara menajamente, poate fi confundat cu o lectie de morala, dar mie mi s-a parut ca tocmai, filmul e de o decenta maxima si desi ar putea sa stoarca lacrimi din fiecare drama care ti-e pusa in fata, nu profita de nici una din situatiile create, cum ar fi facut cu succes un film gen Hollywood, din contra, te conduce lucid la urmatoarea treapta, urmatoarea drama, mai personala. Doi soti aflati in acelasi punct pleaca in directii diferite, sperind in inima lor ca dupa un scurt detur sa convearga spre acelasi punct care sa inchida cercul si sa ramina impreuna in orice ar face, numai ca pe parcurs separarea devine iremediabila lasind nu numai sentimentele lor in afara cercului ci si copilul.

In final cred ca vrea sa spuna ca actiunile noastre, ale adultilor, ii influenteaza si modeleaza pe copiii nostri, chiar cind nu ne dam seama de asta, dar nu o face deloc intr-un mod moralizator. Cele 2 ipostaze finale ale celor 2 fetite sint absolut cutremuratoare, amindoua ramin singure cu dramele lor, in afara rupturilor produse in cele 2 cupluri.