Originally Posted by Twinsen:
|
...Ce pot sa fac daca in primele 30 de minute din A Separation singura scena care mi s-a parut interesanta e cea in care ii spune lui fie-sa sa ceara restul? Restul e de o banalitate infioratoare. Incepe cu o scena de divort intre doi necunoscuti, de ce mi-ar pasa de ei? E cu totul altceva cand construiesti niste personaje si APOI le aduci la un divort, nunta whatever. Asa ai avea mai multe informatii ca sa judeci cine are dreptate si mai important ai avea niste legaturi emotionale cu ele.
Apoi personajele se concentreaza in jurul unui batran senil care practic nu spune nimic (foarte convenabil pentru scenarist). Cine are grija de oxigenul lui? E ok ca o femeie sa-l schimbe cand face pe el? Vai, a iesit singur pe strada! Ce se pierde din vedere e ca pana si domnul in varsta e tot un necunoscut si de asta e dificil sa ai un atasament emotional real fata de el. Deci de jumatate de ora ma uitam la niste scene banale din viata unor straini. ...
|
piesa de rezistenta a filmului rezida in scenariu, in intriga. n-ai cum sa judeci dupa 30 de minute. e adevarat ca scenele de inceput par banale. dar ele capata importanta mai tarziu, cand iti dai seama ca ce s-a intamplat nu e acelasi lucru cu ce ai presupus. cum a mai zis cineva pe aici, si eu mi-as dori sa vad vreun film romanesc cu un scenariu atat de bine realizat.