[Federico]

Pai daca e tineret cum sa le vada maica ?? . Ca e filme mai vechi si e cu oameni sovietici care e si ei uneori oameni buni chiar daca e citeodata si oameni rai (sau invers ) .

Pai, ce e intre tineretul de azi si Mikhalkov, e intre voi si Welles sau Chaplin. Voi cum le-ati vazut p-alea?


On:

Am vazut "Valhalla Rising" - absolut devastator. Si nu, nu sunt sub febra fanboy-ista a "Drive" -ului. Chiar aveam sperante mici pt. el avand in vedere ratingul umilitor de pe imdb (stiu ce reputatie are imdb dar pe mine dezamageste destul de rar). Cum spunea si tipul cu blogul care a scris desore "Drive", filmul reuneste influente puternice din Tarkovski (Rublev - calugarii barbosi si jerpeliti), Herzog (Aguirre - natura si calatoria pe apa) si Malick ("The New World" - indigenii si pericolul latent pe care-l reprezinta). Cum spuneam, filmul are un inefabil devastator, Refn isi creeaza de-a dreptul o alta lume rupta brutal de cea cu care suntem noi obisnuiti. Importanta pe care o acorda Refn linistii in "Drive" se regaseste si aici, la un nivel chiar mai profund. Driver-ul iarasi e prefigurat aici, din nou la un nivel exacerbat, taciturnitatea de acolo devenind mutenie completa aici, iar machismul stilizat (cu exceptiile de rigoare) este aici adus la cea mai primara si brutala forma posibila, eroul nesfiindu-se sa smulga bucati de carne vie din adversarii sai. De asemenea, masurile de precautie, paranoice aparent (insa dupa cum se va dovedi mai tarziu, neputincioase), la care apeleaza cel care il tin captiv mai multiplica de cateva ori ferocitatea individului. Tot apropo de individ, mi s-a parut ca lovitura aceea din saritura pe care o executa de doua ori e imprumutata de la Ahile-ul lui Pitt, iar bretonul pletos prins si dat pe spate imi intareste supozitia. Mi-a placut mult abuzul de elipse din primele parti ale filmului care sporesc, refuzandu-ne posibilitatea de a pune cap la cap prea multe pe un lant cauzal, misterul, ciudatenia nelumeasca, si fascinatia corolara a acestora.
Totusi, filmul are momente in care iti ridica indoieli fata de "miza" constructiei, nemanifestandu-se suficient de perceptibil acel inefabil al continutului din "Stalker" , de exemplu, de care filmul mi-a amintit, de asemenea, de multe ori (nu, nu e blasfemie comparatia), si la care desi eu personal nu am acces in mare parte (cred ca de-aia-i zice inefabil ) gasesc reconfortanta senzatia ca spiritul autorului insoteste din umbra fiecare cadru si in fiecare secunda sta sa se iteasca de undeva si sa-ti reveleze ce are pe suflet, pe care mi-o da Tarkovski.