Windom, tu despre trivia-litatile alea stii cumva din "Herzog on Herzog"? Am citit si eu cartea (prima carte pe care am citit-o anul asta as a matter of fact
) si m-am uitat un pic peste segmentul in care este discutat filmul de fata inainte de vizionare, fiindca nu mai tineam minte mare lucru (decat ca intervievatorul era de parere ca e una din reusitele vizuale supreme ale lui H.) si vroiam sa stiu la ce sa ma astept mai exact. Si tot aici, ca o chestie amuzanta, mi-a alunecat privirea un pic la vale si am (re)dat la inceputul capitolului urmator chiar de numele lui Tarkovski in contextul opiniei lui Herzog despre el:
Figures like Tarkovsky have made some beautiful films but he is, I fear, too much the darlings of the French intellectuals, something I suspect he worked a little bit towards. ... Isn't that fucked up?
Cat despre impresia mea despre film, nu m-a urcat pe pereti de extaz, ca s-o pun eufemistic. De fapt chiar ma asteptam ca filmul sa fie slab (data fiind nota de pe imdb - da, stiu... ) si nici n-aveam de gand sa-l vad, insa ce m-a convins in cea mai mare parte a fost aflarea faptului ca filmul e pe lista de favorite a lui Ebert (da, stiu...). Sunt de acord cu prezumtiile de picturalitate deosebita (scena fastforwardata cu fluviul de ceata care scalda crestele muntilor e minunata... si hipnotica, da) insa mi s-a parut cam
disjointed masa filmului, substructurata - reteaua neuronala a scenelor nu e suficient de prolifica pentru a emana o constiinta filmica solida, daca vreti asa...
Un alt lucru pe care l-am inghitit au fost actorii. Chiar daca stiam ce a intentionat Herzog sa faca, n-am reusti sa plasez stranietatea de zombie in care le cufunda Herzog fizionomiile intr-un contex diegetic (scuzati cuvantul
) care sa-mi suspende reluctanta. Am observat - si gustat intrucatva - staticitatea seaca a multora din tablouri si a montajului ce le uneste, care-mi inspira un aer asa, de teatrul absurdului. Sunt de acord iarasi cu aura de nelumesc a povestii, care se regaseste de altfel in multe din filmele neamtului (poate si datorita predilectiei sale de a calatori in timp cateva secole pentru a-si intocmi nazbatiile, si a excentricitatii sale anti-intelectualiste si, la modul fanatic chiar, pro-naturaliste) - aspectul asta (nelumescul) culimneaza in singura scena care mi s-a parut cu adevarat epica, ultima. Extraordinara locatie descoperita, cu atat mai admirabila cu cat te gandesti ca realizatorii nu-si permiteau carja cgi-ului la vremea respectiva; iar cadrul luat din interiorul barcii asaltata de tumultul oceanului de un albastru violent de negru e din categoria celor de-rasuflare-taietor.
Originally Posted by aniela07:
|
In Offret mi-au placut dialogul filosofico-spiritual [...]
Dar, in afara de unele replici si de scena plutirii deasupra patului, nu stiu daca voi mai ramane cu ceva din filmul acesta peste niscaiva timp.
|
Oau, felicitari! Ai pus ochii pe cel mai neinteresant aspect al filmului
...cand tu trebuia sa n-ai ochi (si-o ureche) decat pentru chestii precum spargerea vasului cu lapte sau pendularea turmei de caprite behainde prin fata casei vrajitoarei...
(glumesc, you know that, nu? Nu pot sa nu-ti respect opinia. )