|
In Offret mi-au placut dialogul filosofico-spiritual, dostoievskian pe alocuri (si prin ideea sacrificiului prin pacat - perversii astia de rusi de se dau mereu salvatori ai omenirii si in comuniune cu dumnezeirea dar numai dupa ce beau de sting, isi pierd banii la jocurile de noroc si f... cate o virtuoasa), atmosfera aceea de combinatie Bergman si Cehov, corelarea simbolurilor, sfarsitul coerent si cu miez. Dar, in afara de unele replici si de scena plutirii deasupra patului, nu stiu daca voi mai ramane cu ceva din filmul acesta peste niscaiva timp.
In schimb de la Herz aus Glas ma urmaresc imaginile alea in gen La Tour inca de acum 10 ani cand l-am vazut prima data. Imaginile sunt hipnotice (in ton cu personajele din film), foarte atent lucrate (nici o urma de rosu nu este pusa la intamplare). Pentru impresia de visare, de viziune, de halucinatie, pentru tot somnambulismul colectiv din el, votez cu Herz aus Glas.
|