|
De ceva vreme m-am convins ca analogiile dintre viata si jocul de sah nu prea stau in picioare. Sahul nu e altceva decat set rigid/rece de reguli, pe cand viata, in cea mai mare parte, consta in abateri de la reguli, in depasirea lor. Descopar din film ca prin simpla rasturnarea a tablei de sah adaugi elementul lipsa: aleatorul, norocul care, impreuna cu indemanarea, produc o metafora mai fidela. Regulile raman pentru cei ce scriu istoria, norocul pentru cei ce o traiesc.
Ce mi-a placut - tragicomicul subtil pe care-l intalnesti mai la tot pasul: Ivo "Chicago", la ervenirea amnezicului in lagarul din Italia, schimba baticul US cu o palarie gen don Vito; speech-ul comandantului Sforza ca replica la protestul emigrantilor "Nimeni sa nu-si faca iluzii ca o tara democratica va tolera anarhia si haosul[...]" etc.
Totusi, marele castig consta in reintalnirea, dupa Underground, cu Miki Manojlovic (Bai Dan in film). Doar prezenta lui da filmului aceeasi forta pe care a dat-o Gh.Dinica Filantropicei.
Ca recomandare, sa zicem "One, Two, Three (1961)"
|