[Windom]

Avraam... Manole...

Comparatia ta nu prea sta in picioare. Nu le am eu cu cele sfinte, dar din cite stiu, Avraam a savirsit sacrificiul suprem pentru a-si dovedi loialitatea fata de sef, iar Manole si-a sacrificat gagica pe altarul creatiei. Alexander pune foc la căminul, repet și subliniez, familial, pentru a-și salva...familia? Something just doesnt seem right to me here...

Herz aus Glas – Legenda spune că domnu’ Herzog a pus mîna, la un moment dat, pe o poveste de prin satul lui, pierdut pe undeva prin pădurile bavareze, unde se refugiase cu maică-sa în timpul războiului, copil fiind, după ce o bombă căzuse fix pe casa din vecini...
Pornind de la basmul asta și elaborînd pe marginea lui, a conceput scenariul pentru filmul de față. Și a considerat că singurul mod în care poate fi spus e prin intermediul unui cast aflat sub hipnoză (majoritatea neprofesioniști). Prin urmare, a dat un anunț la ziar, întrebînd care are chef să apară în filmul ăsta hipnotizat. A făcut rost de un hipnotizator profesionist pe care, ulterior, l-a concediat, fiindcă părea cu cîteva țigle duse la mansardă și tot vorbea de extratereștri and whatnot. Așa că s-a apucat el de hipnotizat (cică n-ar fi deloc greu). Avea de gînd să ne hipnotizeze și pe noi, printr-o apariție la începutul filmului, dar a renunțat și a optat doar pentru acele cadre halucinante cu cascada de la început (care, din nou după propriile declarații, ar avea capacitatea să te hipnotizeze, dacă știi germana și asculți cu atenție voiceoverul ce însoțește respectivele imagini).
Rezultatul e, într-adevăr, unul cu totul și cu totul aparte. Lăsînd la o parte hipnoza, filmul chiar pare a exista într-o altă dimensiune, există o frumusețe nepămînteană a cadrelor (unele m-au dus cu gîndul la ToL), filmate în Bavaria, Irlanda, Alaska, Yellowstone. Desigur, ca orice film marca Herzog, nu o să cadă bine la stomac tuturor, e mult prea out of this world. Dar tocmai în asta-i rezidă farmecul.
Din nou, ambele filme mi-au plăcut, e destul de greu să mă decid, însă o să optez pentru Tarkovsky. Mi s-a părut o experiență puțin mai...substanțială. Cu plusurile și minusurile sale...