[Federico]

Sa-mi fut una! Ce misto grait-ai! Serios vorbesc.

Si pt mine filmul e unul de suflet, cred ca e al doilea in ierarhia tarkovskiana dupa "Oglinda" , cu toate ca are destule bube din pov-ul meu. Logoreea si natura continutului acesteia (self-serious si ideologic), alura generala care, zic io, excede de solemnitate si pompozitate, deficitul de coerenta (da, stiu ca Andrei nu mergea pana-n panzele albe in directia asta, dar chiar si-asa). Insa partea tare a filmului - cred ca unanimitatea opiniilor e un deziderat lejer tangibil respectiv la aspectul asta - e imagistica. Atat forma, frumusetea tablourilor dpdv cromatic, fotonic (nu stiu daca exista cuvantul asta, I've just made it up) si compozitional, cat si povestea ininteligibila rational pe care o spun acestea (digresiunile alb-negru - naucitoare, una din partile mele preferate acolo -, scena cu femeia complet despuiata usuind niste pasari prin casa, dialectica - scuzati cuvantul - grafica dintre resedinta in care se desfasoara actiunea si replica sa identica miniaturala etc.). Secventa climactica cu incediul e monumentala. Insa cel mai tare ma fascineaza pe mine miscarile de camera. Panning-urile si tracking-urile alea line si insistente, aah... Sunt absolut uluit de aspectul asta al stilisticii lui Tarkovski, imi absoarbe aproape toata atentia si numai am ochi pentru nimic. Cand am vazut prima oara un film de-ale rusului (AR) si am vazut ce face tipul cu camera, mi-am zis "WTF, that's it, asta e calea de a face film, restul regizorilor sunt orbi?, de ce dracu' n-am mai vazut-o pan-acum ca doar a fost pusa la treba acum atat multi ani?...".