[MinRep]

"momentul adevarului"...

Naked este, intr-adevar, cel mai bun film al lui Leigh (bine, nu le-am vazut pe toate, dar cred ca le-am vazut pe cele care conteaza). Eroul sau, Johnny, care pare sa fie undeva la intalnirea lui Hamlet cu un decazut dickensian (sau Boudu al lui Jean Renoir), este un filosof vagabond, un evident inadaptat social (si, daca e sa judecam dupa tuse, migrana, dieta si aspectul jigarit, cu siguranta mai are si alte probleme de sanatate). Filmul este probabil o reactie la regimul Thatcher, dar acest personaj pare universal, atemporal (nu degraba seria de discuti despre timp si univers). In acest rol, David Thewlis este exceptional. Momentul meu preferat este cand Johnny o intreaba pe Maggie (?) ce varsta crede ca are. Ea zice 40, iar el ii raspunde, sec, cu o expresie patetica: "Am 27 de ani". Aceasta scena mi se pare ca reprezinta cel mai bine tonul filmului si starea de spirit a personajului (si, eventual, a epocii).

In plus, stiu ca am mai zis-o de doua ori de cand a inceput turneul, dar Dick Pope este unul dintre cinematographer-ii care imi plac cel mai mult, iar "Naked" e probabil cel mai bine filmat film al sau. Dincolo se schema, "pesimista" si bogata in acelasi timp (se pare ca exista destul de multe nuante de gri, negru si albastru inchis), Pope este foarte abil in a folosi decoruri, in a lumina cadrule si in a alege lentilele si unghiurile potrivite. Iar in special cadrele statice au o anumita intensitate, care este dublata de privirea incrancenata a lui Thewlis si ritmul ametitor in care cuvintele ies din gura acestuia.


Vot: Naked (este, totusi, cu un cap deasupra competitiei si cam multe superlative: cel mai bun film al lui Leigh, rolul esential al lui Thewlis etc.)