Am văzut aseară celebrele, de acum, 50 minute din
Blue Velvet, „pierdute și regăsite”. Majoritatea îl au în centru pe Jeffrey, la școală, înainte de a veni în orășel (aflăm că are o gajică, care se mărită la 2 zile după ce el pleacă de acolo), în compania mamei și a mătușii, acasă la Sandy... Există și o scenă ce se petrece la clubul unde cîntă Dorothy, cu două numere, delicioase de-a dreptul, ce se desfășoară înainte de apariția acesteia pe scenă: în prima, pe scenă se află un cățel care mănîncă ceva dintr-un bol, iar în spatele său, pe draperia roșie, e trasat conturul unui iepure. Pe fundal, o muzică ciudată. Asta durează vreo trei minute. Apoi urmează un stand-up comedy, cu un gajiu libidinos îmbrăcat în catifea roșie și care bagă vreo 4 poante nesărate. Lîngă el se află doi bătrîni decrepiți, unul la baterie și unul la chitară, ce asigură fondul sonor între bancuri. În partea cealaltă, o gajică cam petrecută dansează din buric. În spate, pe draperii avem numerele 1 și 2. sub numărul 1 se află o găină din carton, sub numărul 2, un ou. După fiecare poantă, găina și oul fac schimb de locuri...
Din păcate, Frank Booth apare doar în două secvențe scurte (dintre care una include și o tipă la vreo 40-50 de ani, topless, care, la finalul scenei, își dă foc la sfîrcuri):
http://www.slashfilm.com/exclusive-r...e-blue-velvet/
Pe scurt, this is the Lynch we all know and love.
