|
Nici unul dintre cele doua filme de data aceasta nu mi-a placut in mod deosebit. In fond, aceeasi poveste, dar parca in Clash by Night joaca mai bine eroina care isi da seama ca pana la urma, daca o tot tine in rebeliunea ei impotriva unei vieti domestice, nu ajunge nicaieri si ca poate e mai bine sa invete sa traiasca mereu cu aceasta neliniste decat sa ii dea curs, ceea ce probabil nu va da nastere decat la un lung sir de cautari de noi relatii pentru ca niciodata nu va gasi barbatul, relatia, orasul unde sa isi doreasca intr-adevar stabilitatea.
Gertrud este si ea o femeie care vrea sa fie fericita, refuzand insa sa faca acele compromisuri care sa-i asigure un confort de suprafata.
Pentru ca-mi place mai mult stilul lui Lang, cu tot felul de detalii care intregesc de multe ori sensul scenelor din film (ceasurile, treptele, oglinzile etc.), si pentru ca inca mai lupt cu stilul lui Dreyer (are o dimensiune nevrotica pe care mie mi-e cam greu sa o suport) voi vota cu Clash by Night.
|