|
Alexander Nevski, desi impresionant, ca tehnica mai ales (imaginile panoramice, batalia pe gheata de la sfarsit, costumele expresive ale personajelor), nu prea mi-a transmis ceva deosebit (cu exceptia muzicii lui Prokofiev). Banuiesc ca Eisenstein a ales foarte istet subiectul pentru anii in care a fost produs filmul (si atunci rusii se pregateau sa fie la cutite cu nemtii).
In Nosferatu mi-a placut modul in care este conturat contele Dracula –realistic cu acea oboseala, epuizare, date de nemurire. Nu are nimic romantic sau fascinant, asa cum a mai aparut Dracula prin alte filme, ci un personaj care vrea sa gaseasca afectiune, ceva care sa-l scoata din monotonia blesematei lui vieti nocturne, cu o gestica atat de studiata incat te convinge ca, desi empatizezi cu el, contele e din alta lume.
Bineinteles, cum mie-mi plac sobolanii si sunt nostalgica pentru combinatia Olanda-sobolani, voi vota cu Nosferatu. E adevarat ca am votat cu el si pentru ca, desi m-am asteptat la un film mai curand din genul celor cu vampiri, am gasit de fapt un film mai ciudat, neasteptat, pe un subiect pe care l-ai fi crezut previzibil.
|