|
Ca tot a iesit din turneu, m-am dus la festivalul filmului german sa vad Fassbinder – I only want you to love me (Ich will doch nur, daß ihr mich liebt) 9/10
Povestea unui tanar care, dupa o copilarie cu niste parinti de-a dreptul sinistri, a caror raceala si indiferenta fata de sentimentele lui il vor urmari in maturitate, crede ca acumularea de bunuri este singurul mod de a se asigura de dragostea celorlalti.
Ideea nu e cine stie ce, dar modul in care o prezinta Fassbinder si mai ales personajele transmit foarte percutant aceasta ariditate emotionala si imposibilitatea personajelor de a gasi un teritoriu comun pentru a se intelege si pentru a oferi celuilalt afectiunea de care acesta are nevoie. De fapt, Peter nici nu este foarte receptiv, el urmarindu-si obsedant ideea ca numai lucrurile materiale ii pot castiga dragostea celorlalti si mai ales a propriei neveste, care nici ea, e adevarat, nu debordeaza de luciditate si nu recunoaste strigatele disperate de ajutor ale lui Peter complet pierdut intr-o lume pe care nu o intelege si in care atitudinea lui e mai mult cea de caine batut de soarta dispus sa faca orice pentru a obtine o mangaiere. Personajele nu sunt puse fata in fata decat pentru a-l forta pe Peter sa intre intr-un conflict in care ar trebui sa isi sustina pozitia fara a-i mai fi teama de pierderea afectiunii celuilalt, lucru pe care el este incapabil sa-l faca, pana la izbucnirea de la sfarsit.
Scena primei dati in care cei doi fac dragoste mi s-a parut sfasietoare : cei doi stau departati unul de celalalt la cate un colt al camerei, fiecare se dezbraca singur, iar Peter se reflecta intr-o oglinda de langa Erika, cei doi regasindu-se astfel numai indirect si intr-un mod ne-autentic.
|