Citeam din ultimu' jurnal a lu' Cartarescu si am dat peste un pasaj care m-a dus cu gandu' la ermetismu' glacial si elitist a lu' Bresson:
Se vând mai departe mii de bucaţi din Femei. E de parca toţi ar fi aşteptat de la mine chiar cartea asta, deluşoru-asta pubian şi-nsorit, păsărica asta cheală, după ce-nainte avuseseră de străbătut Alpii. Şi Circus Maximus de pe Luna. Naiba să-i ia pe toţi. Asta vor: plăcere mediocră dar imediată, satisfacţie acum şi fără efort. Nu Kama-Sutra, ci o lină şi inofensivă ipsaţiune în care cel mai uşurel e giganticul clitoris de sub ţeasta. Mama voastra, în Orbitor n-aţi trecut de pagina 30, dar in colecţia asta din minciunile fraţilor Grimm "aţi inghiţit paginile" regretând doar că sunt aşa puţine. (pag. 103.)
PS: nu mi-a placut filmul.
nici nu mi-a displacut, nu e facut aiurea (de fapt chiar are un realism bun pt vremea lui; de narator nu ma mai leg - doar ca m-a amuzat in unele momente cat de perfect pleonastic si redundant se lipea pe imaginea pe care incerca sa o descrie), dar nu e nimic care sa-mi placa, e absolut neinteresant. atat povestea in sine cat si exercitiul de a urmari felul in care intelege Bresson s-o nareze.
PPS: si ca sa fiu cat se poate de plictisitor si snob in seara asta vreau sa mai trantesc doua citate (de data asta legate direct de film) interesante (adica altfel decat filmul
) de care am dat cautandsa-mi explic dracoveniile cu care ma pune la-ncercare omu' asta.
What is important is that the emotion, even if it is to be felt by only one viewer out of twenty, is rarer and purer and, as a result, far from altering the work's nobility, it confers a grandeur on it that was not hinted at at the outset.
(din cronica lu' Truffaut:
http://www.webcitation.org/5kkmg5jve)
Some art aims directly at arousing the feelings; some art appeals to the feelings through the route of the intelligence. There is art that involves, that creates empathy. There is art that detaches, that provokes reflection.
Great reflective art is not frigid. It can exalt the spectator, it can present images that appall, it can make him weep. But its emotional power is mediated. The pull toward emotional involvement is counterbalanced by elements in the work that promote distance, disinterestedness, impartiality. Emotional involvement is always, to a greater or lesser degree, postponed.
The contrast can be accounted for in terms of techniques or means—even of ideas. No doubt, though, the sensibility of the artist is, in the end, decisive. It is a reflective art, a detached art that Brecht is advocating when he talks about the “Alienation Effect.” The didactic aims which Brecht claimed for his theater are really a vehicle for the cool temperament that conceived those plays.
(dintr-un eseu de Sontag - pe care nu l-am citit inca
-despre Bresson:
http://www.coldbacon.com/writing/sontag-bresson.html)
pps: am rasfoit un pic si o cartulie cu meditatiile si reflexiile lui Bresson despre arta filmului, si se pare ca omul avea o obsesie - negativa - vizavi de obarsia teatrala a cinemaului pe care a tot incercat s-o anihileze. se gaseste pe net pdf-ul ("notes on cinematography")