[Mercutio]

nu merje 'domle linkul cu bomboana. (nu că ar fi o mare problemă, da ziceam şi eu aşa pentru informare)

Am reparat link-ul, desi era citata in intregime cronica aici.

...
Sincer, cronicuţele de genul nu mă deranjează.

Nici pe mine nu ma deranjeaza, atata timp cat nu se intituleaza cronica si la sf. se da genericul filmului. E normal s-o apreciezi ca pe o mica productie literara, dar cronica are totusi are un anume caracter, cititorul se asteapta la o anume forma si un anume continut. In principiu se scrie despre opera in chestiune, nu despre starile sufletesti ale cronicarului.
De altfel e o tendinta, cel putin in majoritatea textelor romanesti, din ceea ce citesc eu pe internet, de literaliza o cronica sau un articol despre un film. Se reduc la a reda, ca in exemplul de mai sus, trairi, sentimente personale, induse de film, ori se parafrazeaza filmul, istoria lui, cu un discurs propriu, cat mai pompieristic.

În concluzie, nu există obiectivitate în cronicile de film, aşa cum nu există nici în cele de teatru sau în critica literară. Atâţia oameni, atâtea păreri. Şi nici nu putem avea pretenţia ca această obiectivitate să existe, pentru că e puţin cam imposibil, atât din punct de vedere psihologic cât şi... psihologic.

Desigur, am putea scrie o cronică respectând regulile lui Bergam. Însă, îţi garantez că şi cronica aia ar fi tot subiectivă.

Pai asta era si concluzia lui Bergan in articol, insa, continua el, criticul ar trebui sa caute sa fie pe cat posibil obiectiv. Ori exemplu dat de mine, as zice, nu e deloc.