[anaemona]

O melissokomos - o poveste spusa cu simplitate si sinceritate. Mi-a placut de la prima imagine, masa pe care cadea ploaia, cu fata de masa alba si florile rasturnate in mijloc, apoi m-a si amuzat pe parcurs, desi nu cred ca a fost neaparat intentia atutorului. Poza cu mirii si parintii, in care fiecare priveste la cel de linga el, formind un cerc care se termina la mire, m-a amuzat si mi-a placut in mod deosebit. Scena cu pasarea, la fel, face un cerc, inconjurind camera, ca sa revina la Spiros care fusese tot timpul in afara cercului. Ce sa spun, mi s-a parut maestru Angelopoulos. Prima jumatate de ora a filmului spune tot ce ne trebuie sa stim despre Spiros si familia lui si asta in imagini de neuitat. Absolut heartbreaking incercarea de reconciliere dintre Spiros si sotie, de mai tirziu, cind Spiros descopera ca inca are viata in el, urmata de finalul bulversant in care taie orice legatura care-l tinea in viata.