2046 (4pcte) - Dupa cum spuneam, e unul din filmele mele favorite. E intr-adevar un fel de suma a filmelor lui WKW de pana atunci, chiar daca eu prefer In the mood for love, cam din motivele enumerate de varu. Cred ca pentru a putea intelege 2046 e necesara vizionarea lui In the mood for love, pentru ca totul pleaca de acolo, e practic "Big Bang"-ul lui 2046. Altfel e inteles Chow prin prisma trecutului sau ratat cu Su, pentru ca toata ideea locului numit 2046 e nostalgia si dorinta lui Chow fata de iubirea pierduta in celalalt film. Vizionarea lui Days of being wild nu e neaparat necesara, desi explica personul Mimi/Lulu si, la fel ca in cazul lui Chow, sentimentele sale ajung sa fie privite intr-un alt context. Altfel personajul ei pare sa fie mai putin important decat este de fapt. Pe langa faptul ca aduce personajele din cele doua filme, WKW mai aduce si muzica, foarte importanta, cea care aduce un mare raport la atmosfera filmelor sale, reutilizand-o aici pentru a face apel la sentimentele noastre de pe parcursul vizionarii celorlalte doua filme. Foloseste chiar si filmarea pantofilor de la nivelul solului din Chungking Express chiar pentru aceeasi actrita, chiar daca aici nu mai imprumuta si personajul. Reia citatul de final din In the mood for love (precum si cel cu pasarea din DoBW), reia cadrele filmate in masina, in care unul din personaje sta cu capul pe umarul celuilalt, doar ca de data asta Chow e cel care se sprijina, cautand probabil senzatia din trecut. Chiar avem un cadru pe final in care Maggie Cheung e cea care-i ia locul lui Ziyi Zhang ca punct de sprijin, ceea ce ma duce cu gandul ca si in prima parte tot la ea se gandea cand erau in masina. Scena cu "masina-sprijinit cap pe umar" e folosita si mai devreme de altfel, in Happy Together sau in Fallen Angels intr-o alta forma, pe motocicleta. Probabil daca as avea timp as mai gasi foarte multe asemanari intre filmele sale, dar ma opresc aici.
Imi place enorm modul in care WKW combina imaginile estetice, cu muzica si cu actorii care exprima foarte bine emotiile personajelor, personaje aflate intr-un fel de suferinta muta, care cauta constant ceva, se ciocnesc unele de altele (cum se ciocneau in Chungking), dar aproape niciodata nu par sa gaseasca linistea si iubirea pe care o cauta. E chiar asa cum zice in film : "Love is all a matter of timing. It's no good meeting the right person too soon or too late." Lucrul asta e constant sustinut in filmele lui. Si ca tot am zis de imagini, spun inca o data ca sunt in totalitate de acord cu ce a zis Aniela (Imaginile astea statice mie imi par foarte expresive, transmit mai mult decat orice insiruire de evenimente, dialoguri etc.) si reiau ce a zis tocmai pentru ca e extrem de important. La WKW imaginile (ca si muzica de altfel) redau extrem de bine starea personajelor, creeaza o atmosfera foarte romantica, au o anumita eleganta, o putere de hipnoza, transmit atat frumusetea iubirii, cat si singuratatea si suferinta. Pentre cei cu rabdare un interviu cu Christopher Doyle (
http://www.youtube.com/watch?v=iDMRB5cCrzY), mai mult pentru partea in care explica modul in care a filmat o scena din In the mood for love.
Pentru mine WKW e cel mai mare regizor de filme romantice, eu ii zic "cel mai mare romantic in viata"
As putea sa zic o gramada despre 2046 si despre filmele lui WKW in general, dar nu vreau sa plictisesc si trebuie sa trec si la alte treburi din pacate.
All about Lily Chou-Chou (3 pcte) - E un film destul de original, la inceput nici mie nu mi-au placut chestiile de tip "mirc", dar cu timpul m-am obisnuit. In schimb mi-a placut soundtrack-ul si modul in care a fost filmat, mi-a placut si povestea, chiar daca nu mi s-a parut ceva extraordinar. Nu cred ca trebuie insistat prea mult pe faptul ca unele chestii nu par prea realiste, mai important mi se pare daca reuseste sa transmita ceva sau daca e captivant in limitele propriului univers. Se pare ca filmul n-a reusit sa faca nici aceste lucruri pentru unii, e de inteles, e genul de film care place unui anumit tip de public si mai putin celui iubitor de film de arta. Eu ma aflu undeva intre filmul de arta si cel comercial, inca imi plac ambele daca sunt bine realizate, asa ca am fost cumva pe publicul tinta al filmului. Filmul asta imi aduce aminte si de anime-uri, tocmai datorita faptului ca in centru sunt niste adolescenti, iar povestea pare cumva exagerata uneori.
Exotica (2 pcte) - Desi are niste idei interesante, nu pot spune ca m-au si atins cumva. Au ajung la nivel cerebral, dar nu le-am si simtit. Cu toate astea mi-a placut, a fost captivant, it's always interesting to watch some fucked up people cu probleme adevarate, cu o suferinta veridica. Culmea e ca toate filmele de runda asta au astfel de personaje care sufera in propria singuratate, doar motivele sunt cele care difera.
O melissokomos (1 pct) - Intotdeauna e o placere sa-l urmaresti pe Mastroiani, chiar si in varsta cu burtica. E un mare actor, asta-i clar, expresivitatea sa e cel mai bun lucru in filmul asta. Reda suferinta si singuratatea de care vorbeam extrem de bine, poate chiar cel mai bine in runda asta, dar am simtit ca-i singurul motiv pentru care as putea urmari filmul. In rest nu m-a atras foarte mult, actiunea in sine poate m-ar fi impresionat mai mult daca as fi vazut filmul in alt moment si poate peste cativa ani o sa-l revad si o sa-mi schimb parerea.
PS: Punctele astea sunt mai mult orientativ, pentru ca trebuie, de fapt locurile 2-4 sunt cam la egalitate, doar WKW il consider peste, cause i just love his movies so much