O melissokomos
Pfoooa, ce a fost asta?
Lolita tratata in cheie de tragedie greceasca si cu ridicarea stachetei de varsta ca sa nu il bage pe Mastroianni la bulau si in schimb sa-l omoare albinele?
Eu nu am vazut in filmul asta mai mult de o grecoaica buna rau care trezeste instinctele unui Mastroianni electrizant pe ecran prin economia de gesturi (dar e totusi Mastroianni, un candidat redutabil la cel mai mare actor al secolului, deci nu-i o surpriza), totalul fiind egal cu un film minor despre decrepitudine.
Acum va rog eu foarte mult sa manifestati intelegere si sa nu imi cereti din perspectiva celor ~30 de ani ai mei sa rezonez la absolut tot ce o fi vrut Angelòpoulos sa transmita in filmul asta. Adica sa simt ce simte Mastroianni. N-am cum, sincer. Privind din exterior, tocmai din cauza asta e filmul care mi-a placut cel mai putin dintre cele patru.
De data asta ii las pe Chambord, Windom si Federico sa se extazieze artistic, sa explice cat de cataclismic e filmul.
Aaa, si pentru Federico:
Asta e filmul unde mi s-a parut mie ca muzica e cea mai manipulatoare dintre cele patru ale saptamanii. Mult mai mult ca in 2046.
Din prima secunda cand dai play inainte de nunta aia trista si pana aproape de scena culminanta.
Cu versuri de melodie pop saltareata anii '80 "I'll change my life to start again, all my myself, i'll try yeahyeah" fix cand intra Mastroianni cu camionul in bar.
Cu saxofon de miezul noptii peste Mastroianni prabusit peste ziduri
Cu muzica de inima albastra peste fata abatuta a lui Mastroianni care nu scoate un cuvant intr-un cinematograf gol intr-o secventa finala. In caz ca nu ne-am prins ca-i abatut si terminat. Asta nu-i manipulare? Aici nu se mai dicteaza tonul ce sa simtim? Aici doar simtim?
Si apropo, ca tot ziceti atata despre minimalismul filmului asta. E voie in minimalism cu atata muzica in fundal? Ca minimalismul trebuie sa epureze artificiile de genul muzica, pentru ca daca bagi muzica in fundal ce are legatura cu tonul filmului deja manipulezi si poluezi senzatia in stare pura, parca asa-i placa, nu?
De ce-i minimalist filmul asta? Pentru ca Mastroianni nu vorbeste fluent greaca, a invatat papaligeste de la zero toate replicile filmului si a trebuit sa compenseze lipsa stapanirii instrumentului lingvistic prin alte tehnici ale gesturilor sau economisirea lor (toate onorabile si admirabile, ca doar e Mastroianni, am mai zis).