[Federico]

"O melissokomos"

Aaah, home sweet home. Minimalisme, mon amour… Imi e clar acum: Theo Angeloupoulus has got it, intelege cum sta treaba, iar dupa "O Thiassos" – cel care avea sa devina, crescandu-mi constant in constiinta de la prima vizionare, filmul preferat din turneu – pot deja sa-l pun (anticipand cu coada ochilor si celelate titluri chiar mai reputate decat astea doua pe care le-am vazut pan-acum) in preajma lui Tarkovski. Ambii percep aproximativ identic felul in care trebuie sa curga imaginea prin fata spectatorului si manipuleaza camera in consecinta. Iar travlingurile rezultante ma lasa mut mereu (bine’nteles, totul probabil ar fi in zadar daca nu ar exista un miez spiritual bine slefuit). Nu am prea multe de comentat asupra filmului in afara de faptul ca mi-a placut enorm dar mi-am dat sema inca din primele minute ca would be one hell of a ride – ma refer la scena cu pasarea pe care o gineste mireasa dupa poza de grup. Nu stiu care-i rostul ei, nu stiu ce vrea sa spuna, stiu doar ce-am (si c-am) simtit (ceva deosebit). Nu la mult timp dupa asta, in aceeasi locatie, urmeaza o alta scena-pumn-in-plex-si-nu-te-mai-dezlipesti-din-scaun pe care a mentionat-o si Windom

Acum e o stafie care-şi bîntuie propria casă, speriindu-şi familia.

Si mai ne asteapta in aval cateva cataracte emotionale deloc de neglijat: scena cu tinerii care se fubipt zgomotos in patul de la un metru de-al batranului trezindu-l din somn si expulzandu-l de jena in sordidul termic al noptii externe; navalirea camionului in restaurant prin peretele-fereastra al restaurantului; batranul si marea; finalul... si chiar mai raman multe. Aproape tot filmul e facut din perle scenice toate una si una. Pt mine filmul asta nu functioneaza ca propulsor al unei/unor idei. (Desi e si asta, in plan secundar) Pt mine filmul asta functioneaza, in primul rand, ca un haiku – a glimpse of life. Angelopoulous pare atat de departe de opera sa, totul curge atat de natural si de nefabricat-ca-schema-emergenta-de-idei. Si totul e de o franchete si o smerenie atat de... atat de... frumoase?

Mie mi se pare absurd sa ne trezim cu o zi inainte de incheierea votarii, ca vrem alt sistem de vot.

De ce? Pe cine dam peste cap? Si nu e cine stie ce schimbare, e doar o completare a metodei in exercitu. But anyway, se pare ca democratia nu va avea mila de tine.

Ai intrat in contact cu un gen de traire pe care tu nu ai experimentat-o niciodata, asta e tot. Ca olteanul care vede girafa si zice ca asta nu exista. Filmul are momentele sale in care e greu inteligibil, dar pe ansamblu povestea exista si e coerenta, am rezumat-o deja in review-ul pe care i l-am facut. .

E buna analogia cu olteanul. Chiar cred e vorba de asta. Am si intentionat sa precizez in postul meu ca sunt aproape absolut convins ca e subiectivitatea de vina, ca n-are cum sa fie filmul atat de ratat la modul obiectiv cum il percep eu.

E posibil sa confunzi preferinta lui Iwai pentru hand-held camera si digital cu amatorism, desi trebuie sa o spun cu regret, aici eroarea de apreciere e mult mai mare. Nu mai tine de experienta de viata sa poti sa remarci atentia deosebita la detaliu si frumusetea imaginilor.

Nu hand-ul m-a deranjat (doamne fereste! I'm not that shallow!) ci digitalul. Digitalul e si motivul principal pt care n-am abordat inca "Inland Empire" (in conditiile in care Lynch e pt mine in top5-ul zeilor cinemaului). Cat despre frumusetea imaginilor, ca si la ultimul Wenders, cand experienta esueaza din fundatie, totul e deformat prin prisma asta si maturat in cale.

@Chambord: Vezi cum faci poate recuperezi si celelate titluri pe ultima suta de metri, ca sa-l scoatem pe grec in fata!