"Riri Shushu no subete"
Sweet-jesus-mother-of-god-fiu-lu-mnezo-si-sapte-sute-de-icoane!! Palermo Shooting Reloaded! Pfoai de steaua mea, nici nu mi-a trecut prin cap ca n-o sa-mi placa filmu’ (dupa fericitul antecedent penal al Iwai numit Love Letter) daramite sa-mi displaca-n halu’ asta… Imi zagazuiesc cu greu cascada de imprecatii care mi se agita tumultuos in gat ‘cos I don’t wanna hurt any feelings around here, si m-as fi abtinut de tot daca nu aveam de gand sa vad si celelalte filme si sa si votez. Nimic nu mi-a placut la filmul asta. Poate doar primul cadru cu baiatu’ in oceanul de verdeata cereala si cu camera planand malickian inspre el (desi nu poti sa nu te-ntrebi: ce cauta domnisoru’ acolo?); si prima oara cand apare Debussy urmand sa fie reluat ad nauseam pan’ la final, si dand senzatia tot mai mult, pe minut ce trece ,ca a gresit adresa.
Mi-a dat o senzatie de amatorism ceva de speriat; o insiruire de imagini agregate aleator intr-o masa lipsita de inteligibilitate si coerenta, amorfa dpdv artistic (adica nu pare ca pleaca de la o idee anume, sau duce la una – ca in filmu’ asta chiar e vorba despre ceva, ca autorul chiar vrea sa transmita ceva). Senzatie de amatorism de youtube sprijinita sarguincios de digitalul imaginilor...
La fel ca si anaemona, am avut probleme constante cu identiicarea personajelor (desi mi se-ntampla destul de des asta cu filmele asiatice), abia hat tarziu ajungand sa incerc cate-un deja-vu fata de un (1) personaj (baiatul cu marul). M-au enervat si interstitiile ocupate de chat-uiala transpusa literar pe ecran - prea mult spatiu si prea putine relevanta si interes (plus ca: ei erau copii care vorbeau, nu? Ce spun ei acolo cateodata… Eminescu ar fi crapat de ciuda). Bine’nteles, in afara de plictiseala filmul nu-mi inspira mai mult decat un sul de hartie igienica, poate doar absurditate (una neasumata de autor): scena cu baiatul obligat sa se masturbeze, scena cu baiatul dezbracat si tavalit prin mlastina, scena dinspre final cu o fata si-un baiat care se intorc impreuna de la scoala pe un drum de camp si se opresc si ea intra-mbracata intr-un rau jegos, episodul Okinawa - aici chiar am simtit ca fimul a deraiat iremediabil, m-a pierdut definitiv (mi-a adus aminte de secventa cu bursa din L’Eclisse intr-o anumita masura, da’ acolo, la Antonioni era un absurd clar asumat, era un mister tematic care intriga; aici reactia mea a fost doar: what-the-fuck-are-you-serious… plus o mica pauza in care m-am ridicat sa fac 10 flotari!!
I know… )
Sorry, Twinsen, dar chiar trebuia sa fac asta. Sunt doua ore jumate din viata aruncate pe geam si tre' sa mi defulez nenorocirea. Sper ca suntem baieti mari, si nu-i nevoie sa luam nimic personal.
Originally Posted by MinRep:
|
2046" transforma realitatea de mai multe ori la rand
|
Mda, nu cred c-am inteles la ce te referi aici - ca avem o poveste in poveste (carte in film)?
Quote:
|
si ne invita astfel sa descoperim cinema-ul aproape de la 0
|
aici chiar n-am nicio idee... La ce te referi?
Originally Posted by Twinsen:
Originally Posted by varu:
|
Fix explicitarea, pasul in plus aratat in tandrete trage 2046 in jos. Rujul intins pe fata lui Su Li-zhen. Furoul lui Bai Ling. Farmecul lui Wong Kar Wai scade cand patul scartaie si oamenii se zgarie.
|
Eu cred ca lipsa de omogenitate trage 2046 in jos, obiectiv vorbind. In the mood for love era mai simplu si astfel mai usor de tinut sub control. 2046 are mai multe fire narative si tematice plus scenele SF, care nu se intergreaza prea bine cu restul. Dar eu unul tot iubesc 2046 mult mai mult ca In the mood for love. |
S-ar putea sa fie si ce zie varu (greu de verificat), mai mult decat probabil ce zice Twinsen, dar si mai mult decat atat, io cred ca ermetismul submineaza succesul filmului. Dar, da, si partea cu androidul e slaba (desi mie-mi plac foarte mult din sectorul ala al povestii imaginile cu trenul, si inceputul). Mai e si naratorul - (Nu mai tin minte, In the Mood a avut.?) e ca o supapa de evacuare lasata deschisa, prin care filmul pierde multa tensiune. Mie nu mi-a placut niciunul din ele in mod deosebit, dar il prefer pe 2046 - e mai spiritual prin imagistica... aerul de otherworldliness pe care-l caut la un film, de care pomeneam intr-un post recent.
LE: cred ca ar fi util ca de data asta (si in meciuri cu mai mult de 2 combatanti) sa se voteze pe puncte ca se faciliteze departajarea: adica 4 puncte pt filmul preferat, 3 pt al doilea preferat, samd.. Nu?