[MinRep]

All About Lily Chou-Chou
Acesta este un film extraordinar.
Desi, recunosc, primele 30-40 de minute mi-au testat rabdarea. Chiar am intrerupt filmul in acel moment si m-am culcat mai devreme. Insa a doua zi, la reluare, mi-am dat repede seama ca filmul e mai mult decat pare si ca e foarte posibil sa fi interpretat gresit ce am vazut pana atunci.
"All About Lily Chou-Chou" spune, in paralel si nu in ordine cronologica, mai multe povesti cu aceleasi personaje. Pe de o parte, este viata lor "reala", plina de "angoasa existentiala" si prietenii care se destrama, dar nu fara un pic de fantezie (personaje "magice", intalniri cu moarte, predestinari si altele..) Pe de alta parte, cateva dintre personaje traiesc si in universul paralel al unui grup de discutii de pe internet dedicat fanilor cantaretei Lily Chou-Chou (absenta din film, de altfel). Mesajele dintre ei (si dintre altii necunoscuti noua) curg pe ecran in contrapunct cu evenimentele pe care le vedem si par sa spuna o cu totul alta poveste. "Lily Chou-Chou" este un film foarte dens, cu multe layers, in care nicio replica si nicio imagine nu sunt folosite fara rost, fiecare adaugand cel putin un nou detaliu. Si totusi, filmul are un flow foarte bun si regret doar ca nu am reusit sa ma uit la el dintr-o singura bucata.
Cel mai mult ma intriga faptul ca nu stiam nimic despre acest Iwai inainte de turneu. Cele doua filme ale sale pe care le-am vazut pana acum sunt foarte tari (desi n pare sa fie parerea prevalenta). La fel ca "Love Letter", "All About Lily Chou-Chou" este un film despre cateva personaje in cautarea propriei identitati si diferitele canale prin care aceasta poate fi gasita. Filmul de fata mi se pare mai pesimist si mai ambiguu decat de "Love Letter", dar cred ca si acesta este unul dintre motivele pentru care mi-a placut mai mult si cred ca este unul dintre filmele pe care mi-ar face placere sa il revad peste cativa ani si sa descopar lucruri noi pe care nu le-am gasit de prima data.


2046
"2046" este unul dintre filmele mele preferate si, de asemenea, unul dintre filmele pe care le consider printre cele mai bune facute vreodata. Ultima data cand l-am vazut a fost acum vreo 2 ani, cand asamblam topul deceniului. Desi am vazut multe filme bune si foarte bune in acea perioada, cu acelasi scop, "2046" tot parea sa fie cu un inch deasupra celorlalte.
Filmul este o continuare directa a lui "In the Mood for Love", dar este un film de sine statator. Mai mult de atat, este o sinteza a ceea ce Wong-Kar Wai a facut in intreaga sa cariera, proiectata undeva intr-un viitor care pare foarte indepartat, dar imaginat din trecutul personajului lui Tony Leung. Regizorul "se joaca" cu cronologia, cu imaginile si cu genurile cinematografice. Partial science-fiction, drama/comedie romantica si melodrama in dulcele stil clasic, "2046" este un film plin de melancolie (cum sunt toate operele lui Wong Kar Wai, de altfel) despre dragoste pierduta, trecerea timpului si imposibilitatea de a relationa cu alte persoane si cu orice altceva in general.
Dar cu ceea ce ramanem dupa acest film sunt imaginile extraordinare ale lui Chris Doyle, care - sub constrangerile regizorului de a filma in format 2,35:1 - se depaseste pe sine insusi, care pulseaza in ritmul unei locoane sonore extraordinare, fie ca este vorba de muzica originala care aduce a tango a lui Shigeru Umebayashi, de "Norma" cantata de Angela Gheorghiu sau de vocile lui Nat King Cole sau Dead Martin. "2046" transforma realitatea de mai multe ori la rand si ne invita astfel sa descoperim cinema-ul aproape de la 0 si modul in care acesta ne moduleaza imaginatia. Putin filme au aceasta ambitie si putine o fac atat de bine.


Vot: 2046





P.S.: Imi pare rau daca nu am fost foarte coerent mai sus. Ora e tarzie si imi este destul de greu sa vorbesc despre filme care m-au impresionat atat de mult.