gionloc,
Am revazut filmul aseara incercand sa tin cont de functia anamnetica a naratorului si sa privesc tot filmul la trecut, si s-a schimbat un pic privelistea; nu m-a mai deranjat la fel de tare voiceoverul. Dar la nivelul urmator - sa subsumez filmul cartii - nu pot sa trec. Nu pot sa concep cum s-ar plia filmul pe teoria ta si, sincer, nici cred ca are rost sa incerc. Importanta e senzatia din timpul vizionarii, nu munca intelctuala depusa dupa. Fie ca nu-s eu suficient de sagace, fie ca e WKW pre confuz, nu mai conteaza. In principiu, cel mai tare ma deruteaza cum se face trecerea de la personajul lui wkw, la personajul personajului lui wkw.
Quote:
|
ca avem de-a face cu un chow fictionalizat si cu un chow in carne si oase
|
intr-adevar, se mentioneaza verde-n fata asta la un moment dat; nu retinusem detaliul dupa prima vizionare
aici e problema; Chow-surogatul nareaza o singura data, in primul segment al filmului si e singurul care o face din interiorul cartii. Chow-adevaratul pare ca povesteste din exterior, iar cartea pare sa fie deja terminata in momentul naratiunii sale; chiar el marturiseste identificarea cu personajul pe care l-a zamislit, iar faptul ca pomeneste de personaj inseamna ca se delimiteaza de el. Personajul nu poate fi constient de constienta autorului sau fata de el.
Quote:
|
memoria se deschide ca la proust
|
Da, si als insitsta mult pe el. Chiar isi deschide eseul "motto-izandu-l" cu un citat din Proust.
Originally Posted by Windom:
|
Parca domnul WKW ne trinteste direct in fata - I'm the ultimate artsy-fartsy motherfucker, eat this!.
|
Da, filmul asta nu doar ca are scris "ARTA" pe frunte... e umplut pana-n picioare de tatuaje de o ostentatie aidoma personajului din Palermo Shooting
cu stampila "ARTA". Dar n-o spun pe un ton reprosator, imi place chestia asta la film.