nu stiu daca e un loc comun in interpretarea filmului. nu stiu nici ce a scris leo despre film si am cartea acasa (m-au interesat alte eseuri de acolo).
referinta la cuvinte/carte/film asa cum am descris-o in mesajul anterior e prezenta pe ecran, e un moment in film in care vedem cum literele devin cuvinte, iar cuvintele parasesc foaia si, intr-un iures colorat, se transforma in tren, care zboara in viitor. iar inceputul arata clar - lucru ce devine si mai clar pe parcurs - ca avem de-a face cu un chow fictionalizat si cu un chow in carne si oase, ambii naratori. amintirile sint ale lui, traite de el si de personajul ala din tren (alter-ego-ul sau, proiectia sa), robotul ce retraieste iubirea si durerea sa pentru personajul lui maggie cheung.
memoria, trecutul povestile de dragoste, astia is lianti narativi clari la WKW. daca ii vezi toate filmele o sa ii prinzi imediat. in 2046 sint urme si din primul lui film recunoscut in vest, days of being wild (povestea cu Lulu). jocul memoriei e vizibil si din faptul ca pe ecran e un puzzle, povestile vin in serii care trebe refacute pentru a avea coerenta. memoria se deschide ca la proust. si la lynch e la fel.
relatia perceptie/memorie/imagine (sau constiinta-cinema) e dezbatuta pe larg in filosofia secolului xx si xxi - barthes, derrida, deleuze, stiegler, inspirati de husserl
